SPRE O INSULĂ A UNEI MĂRI INEXISTENTE

Nu mi s-au înecat chiar toate corăbiile în furtuni,

 mai am destule nave ancorate în porturi doar de mine ştiute,

îi spuse bătrânul navigator musului

tentat să se îmbarce pe o altă navă aşteptându-l:

Maestre, le-aţi amanetat ultima dată

când vasul v-a fost confiscat şi marfa oprită în rada portului !

Vorbe !Vorbe !

Mai am într-un seif neştiut de nimeni

monezi de aur şi cheile unor corăbii

 despre  care nu ştie nimeni

 unde sunt ancorate, nici măcar eu,

dar la un semn ele aleargă spre mine,

 ducându-mă oricând spre ţinuturi

unde nimeni nu ne va descoperi niciodată !

Maestre, sunt iluzii, chiar dumneata le-ai oferit prietenilor de ieri, duşmanii de azi,

 harta noilor ţinuturi descoperite de tine şi nu mai ai unde fugi !

Vorbe, vorbe,

mai sunt atâtea oceane de străbătut şi în mijlocul lor

zeci de insule unde nu pot fi găsit,

priveşte-i cum aleargă  să-mi fie supuşi,

cine pleacă împreună cu mine se-ntoarce rege

 sau nu se mai întoarce deloc !

Stăpâne, sunt creditorii alergând să-ţi liciteze ultima scândură

din promisul cufăr cu comori din adâncuri !

Fugiţi până când mai aveţi câteva bijuterii

să vă puteţi rostui bătrâneţile !

Nu-s creditori ci supuşii Regelui

 încredinţându-mi cârma altei corăbii spre alte zări !
Stăpâne, sunt soţiile şi fiii marinarilor

pe care i-aţi dus către moarte, fugiţi,

ei vin să-şi revendice averile şi solda morţilor !

Vorbe !Vorbe !

Înscrisul acesta mă face proprietar

 pe tot ce voi descoperi de-acum încolo

şi-i voi da un nume nemuritor !

Nu uita să notezi în jurnal ziua şi ora când pun primul pas

pe o insulă a unei mări nenăscute încă  !

Stăpâne, nu-i nici un încris, ci doar sentinţa consfinţind

că ţi-ai pierdut libertatea odată cu zecile de corăbii şi sutele de marinari morţi !

Nu-s morţi, ci-s doar poposiţi pe-o insulă-albastră din nori

aşteptându-mi comanda şi visând déjà

la numele pe care-l vor da noilor ţinuturi !

Stăpâne, sunt morţi şi umbrele lor te-aşteaptă să revii cu săbiile pregătite şi toate promisiunile îndeplinite.

Dar veţi spune că nu-s decât vorbe !

Nu-s vorbe şi umbre de vorbe, ci chiar aievea sunt aşteptîndu-mi revenirea pe insula promisă în mijlocul unei mări neinventate incă !

Stăpâne, am ordin să vă smulg secretul drumului

 spre insula visată, să vă las să-i daţi un nume

apoi să vă sap mormântul în miezul insulei…

Vorbe, vorbe, spunea bătrânul marinar întinerind

tot mai mult cu fiecare pas ce-l purta înspre mare

fără corăbii, chei sau formule magice salvatoare…

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la SPRE O INSULĂ A UNEI MĂRI INEXISTENTE

  1. sonia spune:

    Frumoasa si sensibila inlantuire de vorbe-vorbe…
    M-a cucerit…
    Stiu, am trecut cam rar pe aici, dar mereu o fac cu drag si plec cu o surpriza placuta.
    Mult succes…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Eram foarte curioasa daca acest gen de poem va placea cuiva sau il vor socoti pueril.Inca ma mai tem de acest lucru dar iti mutumesc pentru comentariu.Si tie mult succes!

    Apreciază

  3. Pingback: Mare concurs de proză arhiscurtă. Foarte curând | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  4. Pingback: Regulament PAfoto’ | Călin Hera. PA-uri şi mirări

  5. Un poem cât o carte de filozofie. Străbate cu uşurinţă spre cititor un crez , acela de a fi învingător, de a găsi mereu resurse şi a renaşte chiar şi din cenuşă. Optimismul este motorul care face ca speranţa să moară ultima. Deşi poemul tău este lung, nu numai că am citit cap-coadă, dar l-am şi recitit o dată şi încă o dată, fiindcă mi-a plăcut mult de tot, mai ales prin mesajul pe care-l transmite, fără prea multe figuri de stil şi alte artificii literare pe care unii autori le folosesc realizând scrieri cu formă frumoasă, dar fără fond. u bucurie şi drag te felicit pentru acest deosebit poem.
    Regret că multele probleme pe care le-am avut în ultimii doi ani, m-au împiedicat să vizitez bloggerii pe care virtual i-am cunoscut în primele zile ale înscrierii mele în blogosferă.

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Este un comentariu foarte generos pentru care va multumesc.Este un poem foarte recent, foarte dosebit de tot ce am scris pana acum, am stat mult pe ganduri daca sa-l dezvalui cuiva si in cele din urma, cu orice risc, am facut-o…Ma tem ca daca as judeca dupa vizualizari si comentarii, ar trebui sa spun ca e un poem banal, )sigur, exceptand opiniile publicate) dar eu totusi stiu ca am incercat sa scriu sub impresia unor stari de spirit deosebite.Inca o data multumesc.

    Apreciază

  7. îmi seamănă a poveste. şi cum poveştile au şi tâlc…
    este un poem pe care l-am recitit cu plăcere.

    toate cele bune, Maria!

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Draga Ottilia, iti multumesc ca ai avut timp sa citesti.Timpul mult prea crud si iute este ceea ce imi lipseste.O zi buna, cu prietenie, aceeasi Maria.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s