Nu mi s-au înecat chiar toate corăbiile în furtuni,
mai am destule nave ancorate în porturi doar de mine ştiute,
îi spuse bătrânul navigator musului
tentat să se îmbarce pe o altă navă aşteptându-l:
Maestre, le-aţi amanetat ultima dată
când vasul v-a fost confiscat şi marfa oprită în rada portului !
Vorbe !Vorbe !
Mai am într-un seif neştiut de nimeni
monezi de aur şi cheile unor corăbii
despre care nu ştie nimeni
unde sunt ancorate, nici măcar eu,
dar la un semn ele aleargă spre mine,
ducându-mă oricând spre ţinuturi
unde nimeni nu ne va descoperi niciodată !
Maestre, sunt iluzii, chiar dumneata le-ai oferit prietenilor de ieri, duşmanii de azi,
harta noilor ţinuturi descoperite de tine şi nu mai ai unde fugi !
Vorbe, vorbe,
mai sunt atâtea oceane de străbătut şi în mijlocul lor
zeci de insule unde nu pot fi găsit,
priveşte-i cum aleargă să-mi fie supuşi,
cine pleacă împreună cu mine se-ntoarce rege
sau nu se mai întoarce deloc !
Stăpâne, sunt creditorii alergând să-ţi liciteze ultima scândură
din promisul cufăr cu comori din adâncuri !
Fugiţi până când mai aveţi câteva bijuterii
să vă puteţi rostui bătrâneţile !
Nu-s creditori ci supuşii Regelui
încredinţându-mi cârma altei corăbii spre alte zări !
Stăpâne, sunt soţiile şi fiii marinarilor
pe care i-aţi dus către moarte, fugiţi,
ei vin să-şi revendice averile şi solda morţilor !
Vorbe !Vorbe !
Înscrisul acesta mă face proprietar
pe tot ce voi descoperi de-acum încolo
şi-i voi da un nume nemuritor !
Nu uita să notezi în jurnal ziua şi ora când pun primul pas
pe o insulă a unei mări nenăscute încă !
Stăpâne, nu-i nici un încris, ci doar sentinţa consfinţind
că ţi-ai pierdut libertatea odată cu zecile de corăbii şi sutele de marinari morţi !
Nu-s morţi, ci-s doar poposiţi pe-o insulă-albastră din nori
aşteptându-mi comanda şi visând déjà
la numele pe care-l vor da noilor ţinuturi !
Stăpâne, sunt morţi şi umbrele lor te-aşteaptă să revii cu săbiile pregătite şi toate promisiunile îndeplinite.
Dar veţi spune că nu-s decât vorbe !
Nu-s vorbe şi umbre de vorbe, ci chiar aievea sunt aşteptîndu-mi revenirea pe insula promisă în mijlocul unei mări neinventate incă !
Stăpâne, am ordin să vă smulg secretul drumului
spre insula visată, să vă las să-i daţi un nume
apoi să vă sap mormântul în miezul insulei…
Vorbe, vorbe, spunea bătrânul marinar întinerind
tot mai mult cu fiecare pas ce-l purta înspre mare
fără corăbii, chei sau formule magice salvatoare…
Poezie si proza online- WordPress Page 
Frumoasa si sensibila inlantuire de vorbe-vorbe…
M-a cucerit…
Stiu, am trecut cam rar pe aici, dar mereu o fac cu drag si plec cu o surpriza placuta.
Mult succes…
ApreciazăApreciază
Eram foarte curioasa daca acest gen de poem va placea cuiva sau il vor socoti pueril.Inca ma mai tem de acest lucru dar iti mutumesc pentru comentariu.Si tie mult succes!
ApreciazăApreciază
Pingback: Mare concurs de proză arhiscurtă. Foarte curând | Călin Hera. PA-uri şi mirări
Pingback: Regulament PAfoto’ | Călin Hera. PA-uri şi mirări
Un poem cât o carte de filozofie. Străbate cu uşurinţă spre cititor un crez , acela de a fi învingător, de a găsi mereu resurse şi a renaşte chiar şi din cenuşă. Optimismul este motorul care face ca speranţa să moară ultima. Deşi poemul tău este lung, nu numai că am citit cap-coadă, dar l-am şi recitit o dată şi încă o dată, fiindcă mi-a plăcut mult de tot, mai ales prin mesajul pe care-l transmite, fără prea multe figuri de stil şi alte artificii literare pe care unii autori le folosesc realizând scrieri cu formă frumoasă, dar fără fond. u bucurie şi drag te felicit pentru acest deosebit poem.
Regret că multele probleme pe care le-am avut în ultimii doi ani, m-au împiedicat să vizitez bloggerii pe care virtual i-am cunoscut în primele zile ale înscrierii mele în blogosferă.
ApreciazăApreciază
Este un comentariu foarte generos pentru care va multumesc.Este un poem foarte recent, foarte dosebit de tot ce am scris pana acum, am stat mult pe ganduri daca sa-l dezvalui cuiva si in cele din urma, cu orice risc, am facut-o…Ma tem ca daca as judeca dupa vizualizari si comentarii, ar trebui sa spun ca e un poem banal, )sigur, exceptand opiniile publicate) dar eu totusi stiu ca am incercat sa scriu sub impresia unor stari de spirit deosebite.Inca o data multumesc.
ApreciazăApreciază
îmi seamănă a poveste. şi cum poveştile au şi tâlc…
este un poem pe care l-am recitit cu plăcere.
toate cele bune, Maria!
ApreciazăApreciază
Draga Ottilia, iti multumesc ca ai avut timp sa citesti.Timpul mult prea crud si iute este ceea ce imi lipseste.O zi buna, cu prietenie, aceeasi Maria.
ApreciazăApreciază