Ce se ascunde în spatele unei note mari din catalog?

Am constatat cu aceeaşi durere şi tristeţe ca de fiecare dată când trebuie să împart tezele semestriale  elevilor mei, cât de puţin sunt pregătiţi să accepte o notă proastă, mai proastă decât a colegului lor, mai mică decât aceea  din ascultare sau de la alte teste de-a lungul semestrului.Oricât de corect ar fi nota argumentată, cu zecimi de sutimi scăzute şi adăugate, cu subiecte si bareme clare, elevii mai doresc o explicaţie în plus şi nu înţeleg niciodată de ce colegul lor care a scris mai puţin a luat o notă mai mare.Şi atunci încearcă să negocieze.Să se roage, să implore, să fie când umili când impertinenţi.Până când le promiţi că vei arăta lucrarea altui coleg din catedră şi veţi reeavalua teza.Nu e decât o notă dar pentru ei  e o chestiune de viaţă şi de moarte.De ea depinde o recompensă din partea familiei, admiraţia ori invidia unui coleg sau colege, sau pur şi simplu doreşte ca să simtă că pe tine, profesorul pregătit şi care ai pierdut ori întregi neplătite de nimeni să faci subiecte originale şi să corectezi cu răbdare teza lui , el, elevul care prin mijloace doar de el ştiute, a reuşit, în ciuda vigilenţei tale, să copieze, el elevul  minor,(ma refer, cu voia dvs, la elevii de liceu) a reuşit să te învingă, să te umilească.  El, sau sistemul care pune preţ pe note mari, pe rezultate rasunatoare, diplome si titluri pompoase de concursuri care de fapt nu probeaza si nu gireaza , de cele mai multe ori, un copil de exceptie, nu pe ce se ascunde în spatele lor?Eforturile tale de a-i demonstra că nota nu e totul, se izbesc de o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună. Nota aceea pe care ţi-o fură, de multe ori, ţie, profesorul corect, îl va ajuta să ajungă în viaţă acolo unde tu nu ai reuşit să ajungi, deşi ai fost mereu un elev model, care-şi respecta profesorii şi nu cerea socoteala dacă i se părea că nu a fost corect evaluat.

Părinţii, elevii, guvernanţii, sunt coalizaţi împotriva ta, Profesore!Esti dezarmat tehnic si juridic vorbind in fata elevilor, in fata parintilor.Cine mai e de partea ta?Colegii? Nici macar ei, in totalitate, daca au inteles directia evenimentelor si si-au ales sensul  bun si insotitorii adecvati. (Ma gandesc, de pilda, la ce insusiri , ce diplome, ce hartii, ce acte, ce dovezi aiuristice trebuie sa probezi ca sa reusesti sa obtii gradatie de merit, mult aclamata retributie a profesorilor, vezi doamne, in functie de competente).Am avut nesabuinta sa cred acum 1 an ca as putea indeplini acele criterii stiintifico-fantastice prin care poti obtine o gradatie.In ciuda vechimii, a titlurilor si a altor merite pe care le-am obtinut cu sudoare si cinstit, nu am reusit sa obtin acel 20% in plus la salariu, care oricum, nu mi-ar fi imbunatatit viata.

Dacă crezi, Profesore,  că mai ai o şansă de salvare, te înşeli.În curând nu va mai fi nevoie de tine!Dar câţi dintre noi au curajul să recunoască acest lucru?