Criza sa fie, dar s-o stim si noi…

Problemele Uniunii Scriitorilor isca valuri sau mai bine-zis, cum ar fi zis, „veselul Alecsandri:, „valurele”, pe prundisul lunecos al ziarelor si blogurilor.Ca in nesfarsita serie de telegrame caragialiene, mi-a atras atentia debutul, evolutia, persoanele (ne)implicate, vinovatii si…deznodamantul crizei.Daca este sau nu o criza, nu se stie inca...

In ce masura ma poate criza afecta pe mine, membru de rand al Uniunii, calitate de care multi se grabesc sa se lepede?!M-ar putea face criza mai inspirata, mai talentata, i-ar face pe editori sa se bata pe publicarea cartilor membrilor, pe cititori sa dea navala in librarii sa-si procure cartile, pe critici sa se grabeasca sa scrie despre  (ne) scrisele mele carti?Nimic din toate acestea…Membru sau nemembru al Uniunii, talentat sau mai putin talentat( nu are nici o legatura cu calitatea de membru), scrii, daca ai talent si putere de munca, publici, daca te remarca vreun editor (ceea nu se intampla in cazul membrilor de rand, ca mine) sau daca platesti, ca mine.In revistele mari nu poti publica desi esti membru, (se presupune ca ai fost selectat pe baza unor merite?), pentru ca nu cunosti pe nimeni, nu te pricepi sa-ti faci amici sau prieteni, in revistele mici…(oricat de mica ar fi o revista, are si ea protejatii sai), asa ca singurul loc in care poti scrie nestingherit este blogul tau, fraiere(o). Scrie cineva despre tine, daca ai prieteni, de citit, nu te citesc nici macar cei carora le oferi cartea in dar…pentru ca, probabil nu merita, veti spune.

Asa ca, are vreo legatura criza cu membrii Uniunii?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Criza sa fie, dar s-o stim si noi…

  1. eumiealmeu spune:

    l-am întâlnit pe un prieten care e membru al Uniunii şi l-am întrebat unde merge: la Uniune! chiar, ce se mai întâmplă pe acolo, că parcă aş fi şi eu tentată să mă uit la scriitorii români ca la idoli…
    păi, asta e, că nu se mai întâmplă nimic.
    ştii, noi – începătorii! – ar trebui să ne uităm şi să ne bazăm pe cei experimentaţi. dar culmea este că nici experimentaţii între ei nu se ajută. atunci ce fel de superioritate faţă de omul de rând îţi dă cultura, frate scriitor (ne)talentat, membru în Uniune, dacă nici măcar mâna nu te pricepi s-o întinzi (te-aş ierta dacă ar fi din cauză că scrii prea mult şi prea bine, dar de obicei te eschivezi că nu ai condiţii ca să fii prolific!)🙂

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    E un subiect mult prea complex.E greu sa disociezi, talentul de omenie, generozitatea de egoism si orgoliu.De obicei, ei se ajuta intre ei pe categorii de varsta.Varsta mea a apus si de aceea ma simt claustrata si intrusa in lumea lor.Da, trebuie iertati cei care isi dau preaplinul inimii doar in scris.Sau poate nu.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s