Din jurnalul nescris al unor zile de vacanta

De când mă știu nu mi-au plăcut vacanțele: vacanța e un loc în care ești exilat și nu poți ieși din el decât când îți expiră temenul.

E o condamnare din care nu poți ieși oricât de ieftină ar fi cauțiunea plătită.Toți judecătorii au propria lor vacanță, nu le pasă de a ta.

Unei vacanțe, oricât de bine i-ai organiza programul, se vor ivi mereu necunoscute, lucruri ce nu pot fi prevăzute, sosiri sau plecări neanunțate, evenimente vesele sau triste, ținute în frâu tot restul anului de programul rigid al locului de muncă și care acum, în sfârșit, se eliberează de inhibiții și dau buzna în viața ta.

Vacanța e un timp în care cu cât ai mai puține dorințe, cu atât mai bine, deoarece, oricum, nu se vor realiza din zeci de motive care nu depind de tine.Dorințele unei vacanțe nu țin de o zonă geografică anume, de un spațiu cultural care trebuie invadat și cucerit cu piciorul , cu autocarul sau cu avionul.Teritoriile pe care aș vrea să le cuceresc în vacanța aceasta interminabilă, îmi sunt inaccesibile și inabordabile.Ori ele sunt prea departe de mine, ori eu am rămas în urma lor prea mult.Ori nu le-am localizat încă latitudinea și longitudinea și atunci, unde să le mai caut?Ori mi s-au epuizat toate stocurile de vise și nu mai pot călători spre ele, și atunci, la ce bun vise expirate și inutile?

Ori nu ar trebui să aibă vacanță oamenii care nu au nevoie de ea și se mulțumesc cu mult mai bogatele vacanțe de wekeend?

Ori amestecul ciudat de toamnă-vară, ploaie-caniculă îmi dă senzația că am fost exilată într-un roman de Hemingway sau de Scott Fitzgerald, autorii și-au început de mult ultima călătorie și nu mai are cine mă salva din paginile unor romane deschise tot mai rar?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s