Nu sunt critic de film, asa că nu mă deranjeaza că ultima mea încercare de a-mi exprima părerile sincere despre un film, au iscat câteva conversații nefavorabile mie. Și ca să demonstrez că mi-am însușit critica, recidivez cu un nou comentariu despre un serial, Damages, sezonul 3, alcătuit din 13 episoade pe care l-am savurat timp de trei zile, deși mi-aș fi dorit să stau lipita de monitor 13 ore fără pauze, atât de captivant mi s-a părut această serie, poate mai valoroasă decât primele două sezoane.Nu ma apuc acum să caut pe siturile de specialitate ca să văd câte premii a luat serialul, deși știu sigur că a obținut premiul Emmy și Globul de aur. Trebuie totuși remarcată distribuția, în special Glenn Close în rolul celebrei avocate din New York Patty Hewus și Rose Byrne în rolul tinerei și ambițioaseie avocate Ellen Parsons.Nu vă voi povesti subiectul, intriga destul de complicată legată și de episoadele anterioare dar ramificată cu alte fire narative mult mai complicate, extinse în cele mai înalte sfere ale puterii financiare.Voi prezenta doar câteva observații despre personajele care m-au marcat, despre destinele lor, despre lupta pentru supremație, dragoste, familie, profesie, sacrificiu, mască și adevăr, minciună și demascare. Patty Hewus este un personaj pozitiv, de partea binelui, nu-i așa?Așa am fost învățați să credem că avocații sunt de partea legii , a adevărului, a binelui.dar când îl ascult pe fiul adolescent al lui Patty, Michael, îndrăgostit de o femeie mai în vârstă decât el și pe care severa și dominatoarea mamă, Patty Hewus nu o aprobă, (înceară să-i cumpere dragostea sinceră oferindu-i 500 000 dolari), despărțindu-l cu cruzime de aceasta, te întrebi de ce se întâmplă asta. Când vezi câți oameni nevinovați sunt sacrificați pentru ca Binele să triumfe, iar te întrebi dacă această victorie este definitivă?Dintre victime amintesc pe logodnicul tinerei Ellen, medicul David, asasinat în sesonul I dar al cărui ucigaș abia acum în sezonul 3 este dezvăluit și pedepsit sau avocatul partener al lui Patty Hewus, Tom , sacrificat ca un gladiator în arenă în încercarea de a recupera banii investiți în fondul prăbușit căruia îi cad victimă peste 1000 de investitori, printre ei și avocatul Tom care își pierde peste 70 % din bunuri și odată cu ele și încrederea și respectul soției, mama celor doi copii ai săi care nu înțelege cum de s-a ajuns la această situație.De altfel, în film, personajele feminine sunt cele care conduc destine și dejoacă planurile bărbților sau îi manevrează discret dar uneori cad și ele victime, uneori incente.Mă cutremur de ipocrizia, de misterele din familia Tobin: un tată, Luis Tobin, care ruinează mii de oameni și spală banii printr-o fundație caritabilă, când este arestat își anunță fiul că i-a pus ceva bani deoparte pentru întreaga familie dar uită să-i spună ceva esențial: femeia mai tânără pe care propria lui soție o credea amanta sotului, fusese de fapt amanta fiului, Joe Tobin, și creștea o fiica, Tesa Marketti, nu a bătrânului, ci chiar a lui Joe. Acesta, după moartea tataălui, preia grija familie dar într-un stil de-a dreptul demonic.Calcă la propriu pe cadavre pentru a-și apăra ”familia” susține el.Ei bine , această grijă a sa îl face să-și împingă sora la crimă, să ordone moartea oricui crede că stă în calea liniștii familiei sale, comandând chiar și uciderea fostei sale iubite și, fără să știe, ordonă și moartea fiicei sale de 24 de ani.La fel de odioasă este și mama lui care ar fi putut împiedica această crimă, dacă i-ar fi spus adevărul.Dar obsedată de bogăție și pseudo acțiunile ei caritabile, omite să=și salveze fiul, punând și ea un umăr la risipirea familiei și prăbușirea ei definitivă.La fel de misterios este și avocatul familiei, un om de încredere absolută, complice la bine și la rău care , se dovedește la final, și-a clădit cariera pe o crimă, luând numele și titlurile unui adevărat absolvent la Drept, el nefiind decât un fost paria al societății.Cel mai mult m-a impresionat drama lui Tom, drama Lui Michael,fiul lui Ptty, care încearcă spre final să-i provoace mamei sale un accident.Da, in final, se pare că se face dreptate:Tobin este capturat, cu dovezi scrise, mama lui se sinucide, urmându-și soțul care plecase și el la fel din viață, fiica este acuzată de crimă, fiul, cel mai vinovat dintre toți, află pe cine a ucis, fără să știe.iar avocata, Patty, deși celebră, apreciată, temută, invidiată, este cel mai de compătimit dintre toate personajele.A cîștigat o victorie dar viața ei este sub semnul neîmplinirii și al regretelor.A divorțat, copilul a părăsit-o, prieteni nu are.Fiul ei îi repetă ceva ce o definește.”Pe tine toți te părăsesc sau mor”.Impresionantă este încercarea scenaristului de a o umaniza sau doar de a dezvălui cât de uriașă a fost setea de dreptate a acestei femei.În tinerețe, ignorând sfaturile medicului, a provocat moartea întâiului ei născut, o fetiță, a părăsit tot ceea ce iubea de dragul profesiei.În coșmarurile ei, apare din când în când, un cal, o câmpie și un misterios personaj masculin, identificat în plan real cu arhitectul care trebuie să-i redecoreze casa, de fapt să-i schimbe viața.Calul acela e simbolul libertății pierdute și al dorinței de a evada.Evadare imposibilă pentru o asemenea femeie, un fel de Gelu Ruscanu însetat de dreptatea absolută a lumii americane.
Nu mă pot împiedica să nu visez ce bine ar fi să existe și în justiția românească asemenea luptător pentru dreptate și pentru pedepsirea vinovaților.