Despre emoţii, cu dragoste

Emotii, Editura „Spiru Haret”, Iasi, 2011, autor Livia Ciuperca

Livia Ciupercă este o persoană modestă, angajată voluntar mereu în serviciul altora, mai exact al culturii, al transmiterii şi cultivării emoţiei prin scris, prin respectul cuvenit unor mari personalităţi ale Iaşului şi ale României pe care le evocă, împreună cu iubitori şi admiratori de cultură. Astfel, sub patronajul Universităţii „Alex. Ioan Cuza” şi al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, domnia-sa a fondat şi coordonează Simpozionul Naţional „Ioan Petru Culianu” (concurs – pentru elevi), ajuns acum la a XI-a ediţie, care se adresează  profesorilor, studenţilor şi elevilor de liceu. Implicată  cum este în atâtea activităţi, Livia Ciupercă are totuşi timp să se informeze, să viziteze târgurile de carte, să asiste la lansări, să se întâlnească cu personalităţi şi cu alţi cititori, mai ales, are timp să scrie. Şi scrie cu profesionalism, cu dăruire, cu talent, cu seriozitate, dorind să stabilească şi să impună repere valorice în haosul mediatic care uneori ne copleşeşte şi ne derutează.

De pildă, această carte intitulată sugestiv ”Emoţii” (Editura „Spiru Haret”, Iaşi, 2011) adună cu migală articole cu tematică diversă precum impresii culturale despre Iaşi, în ”Iaşul acum 100 de ani prin ochii presei”, articole în care sunt evocaţi cu emoţie personalităţi din diverse domenii ca folclor, istorie, religie, scriitori din toate epocile, mari actori, filme care i-au marcat şi ei şi nouă existenţa. Cu prilejul vizitării târgului de carte Gaudeamus 2010, Livia Ciupercă nu doar ”vizitează” ci se implică, este martor activ al tuturor evenimentelor, înregistrează cu sufletul şi cu aparatul de fotografiat clipe unice, momente pe care le imortalizeaă în această carte. De altfel, capitolul cel mai vast al cărţii este cel destinat Emoţiilor de lectură. Aici autoarea ne oferă impresii despre numeroasele titluri citite, autori din generaţii şi stiluri diferite, dar uniţi toţi sub semnul valorii şi al aprecierii în memoria cititorilor. Sunt recenzaţi critici cunoscuţi al căror cuvânt contează,  romancieri în vogă, români şi străini, jurnale, cărţi de memorii, jurnale, poezii, literatură fantastică, articole printre care, din când în când, sunt presărate şi comentarii pe marginea unor emisiuni culturale de la televiziune, autoarea urmărind şi aici ca pretutindeni, nu senzationalul şi evenimentul şocant ci fapta de cultură, artistul care prin arta sa, scrisă sau interpretată pe scenă aduce un surplus de emoţie spectatorului, cititorului, telespectatorului. Acest surplus de emoţie ne inundă din paginile cărţii Liviei Ciupercă, deoarece, domnia–sa este nu numai un cititor competent, avizat, care filtrează semnificaţiile textului lecturat prin imensul bagaj cultural pe care îl posedă, ci şi prin emoţiile mereu proaspete când întâlneşte un text care o înfioară şi îi stimulează fraza şi interpretarea, reuşind să ne trezească dorinţa de a citi şi de a-I verifica sau imita trăririle în faţa unei cărţi propuse spre lectură. De pildă, cartea Cum să uiţi o femeie a romancierului ieşean Dan Lungu îi prilejuieşte observaţii legate de diferenţierea ”erotismului ” de ”iubire”, încadrarea romanului în categoria romanului de analiză nedăunând cu nimic originalităţii şi forţei romanului. Autoarea aminteşte aici pe Proust şi Camil Petrescu, autorul, Dan Lungu, remarcă Livia Ciupercă, aplicând tehnica celor doi asupra ”existenţialului nostru contemporan”. Prin destinul personajului principal, considerat reprezentativ pentru generaţia sa, prin modalitatea artistică de tratare a temei, Livia Ciupercă concluzionează:”consider romanul lui Dan Lungu-o capodoperă a literaturii române, la început de mileniu trei”. Originale şi valoroase mi se par şi opiniile d-nei Livia Ciupercă despre romanul Hertei Muller, ”Încă de pe atunci vulpea era  vânătorul”, dar cele mai inspirate şi mai sensibile pagini sunt cele legate de mari personalităţi religioase, trecute în eternitate, ca Maica Tereza, Părintele Anania, Părintele Arsenie Boca sau Nicolae Steinhardt. Astfel, despre Părintele Arsenie Boca, autoarea afirmă cu respect:”Preot şi duhovnic, pictor vizionar, Părintele Arsenie Boca (1910-1989), rămâne în conştiinţa celor care l-au cunoscut sau nu, al acelora care au avut fericirea sfintei sale binecuvântări sau nu, un fiu al Credinţei Creştine, studiind şi respectând legile firii, iubind şi îndrumând pe semenii săi cu duhovnicească severitate.” N.Steinhardt este evocat cu ocazia audierii unei conferinţe susţinute de profesorul  G. Ardeleanu în Sala Senatului din Iaşi, intitulată ”Paradoxurile libertăţii în viziunea lui N.Steinhardt”, prilej cu care a fost lansată şi monografia lui G.Ardeleanu intitulată ”Perspectiva monografică” referitoare la viaţa şi opera lui N.Steinhardt. Lui Ioan Petru Culianu, faţă de care Livia Ciupercă are o atitudine deosebită de respect şi dorinţă de a-I păstra memoria vie, după cum arată neodihna şi dăruirea cu care organizează  Simpozionul consacrat operei acestuia  de 11 ani, domnia-sa îi consacră două articole…

Cronicile şi filele de jurnal reunite sub generosul titlu ”Emoţii” reprezintă o lecţie de sensibilitate, din dragoste faţă de orice înseamnă manifestare artistică, orice presupune naşterea unei emoţii. De la un eveniment public până la întâlnirea intimă a cititorului cu cartea când emoţiile sunt atât de puternice încât se cer împărtăşite celorlalţi, aşa cum procedează cu dăruire şi talent, sensibila Livia Ciupercă.