Hai sa ne jucam de-a „Ghiciti blogul„! Ce ziceti?
Incepem prin prezentarea unui blog in care poezia se impleteste cu proza in mod admirabil, in care proza se impleteste cu filozofia incat ai senzatia ca ai receptat mesajul, dar de fapt, ar trebui sa consulti macar dictionarul de filozofie ca sa fii sigur ca ai inteles…Un blog atat de lipsit de ostentatie si totusi puternic, plin de comentarii, asteptat cu infrigurare de cititorii sai fideli sau trecatori dar care apoi devin si ei fideli. Se prezinta ca prozator, premiat cu premiul Uniunii Scriitorilor, pentru un roman de-al sau dar nu se considera poet desi, ESTE. O dovedeste si aceasta poezie de toamna si nu numai.E aici o aspiratie spre un altceva…visat candva de mult si devenit palpabil doar prin cuvinte.Importanta este emotia in fata versului, prospetimea trairilor, sensibilitatea extrordinara, perceptia realului cu un ochi primitiv si totusi de estet vizibil marcat de impovaratoarea bucurie de a fi.Cine se ascunde in spatele ghetarului ?
Amurgul pierde perle pe iarba de sub pruni :
belciug de aur moale pe zilele de luni
sculptează-ncet lumina în lămpi rotunde, mici,
iar luna se trezește în blănuri de pisici.
Se-mpuțineaz-albastrul în ochii tăi cei triști ;
zâmbești, ești fericită, deși nici nu exiști !
Si inca un poem preferat de-al acestui misterios autor:
ar fi trebuit să mor ieri
o pisică dansa pe pervazul unei ferestre
lovind în răstimpuri cu lăbuța colivia unui canarar fi trebuit să mor ieri
am stat câteva momente pe cheiul dâmboviței unde așteptasem un alt tramvai
după ce văzusem împreună cu tata
primul film din viața mea
ar fi trebuit să mor ieri
m-am oprit pe o bancă din cișmigiu
unde stătusem toată noaptea cu un prieten
după ce îl înmormântaseră pe marin preda
ar fi trebuit să mor ieri
m-am odihnit o oră pe treptele facultății de drept
unde cândva îmi așezam capul în poala emiliei
tramvaiul lui cristian mă așteaptă după colț cu discreție
Am adorat expresia titlului si nu numai ..:
” țăranul dezrădăcinat de locurile natale devine mârlan”
„Lumina elducorată a amiezii mi-i aduce în minte pe cei care nu au o carte de citit, o femeie de care să se îndrăgostească și un Dumnezeu pe care să-l iubească”
Multumesc pentru blog!
ApreciazăApreciază
Si eu iti multumesc in numele lui Serban caruia ii voi trasnmite acest comentariu sincer.O seara buna si lectura placuta in continuare pe blogul lui Serban si al meu!
ApreciazăApreciază