Despre ratare si ratati

Ni se intalnesc privirile in tramvai si ma privesti ca si cand ti-as fi incalcat domeniul de proprietate.Nu-ti place  infatisarea mea, surasul meu, oboseala sau bucuria care mi se citeste uneori pe fata?Tramvaiul merge mai departe, eu cobor sau poate tu ,dar raman cu un gust amar.Vad pe strada femei destul de tinere cu copii in carucior sau de mana spunandu-le  „mamaie”.La varsta asta multe femei din tari mai civilizate abia devin mame.Noi ardem etapele, sarim din copilarie la statutul de mama apoi pierdem startul ca ajungem la destinatia numita adult si devenim imediat bunici imature.

Pentru multi tineretea e doar o varsta a privilegiilor.Noi ceilalti suntem datori sa ne retragem discret, sa oferim , sa nu cerem nimic, sa nu mai speram la a doua sansa daca prima ne-a fost rapita sau nu am stiut sa profitam de ea. Nimic nu poate fi mai dureros decat trecerea timpului, mai ales cand traiesti sentimentul esecului profesional.Cand nu ai ales o profesie potrivita, cand ai facut o multime de pasi gresiti in aceasta directie sau n-ai facut deloc, sau nu ai fost lasat sa-i faci, viata de familie nu poate indulci sentimentul ratarii.Exista multe feluri de ratari si de ratati: ratati vizibili care se plang si innegureaza si viata altora cu permanenta lor autonemultumire, acuzandu-i pe altii e ratarea lor, ratati discreti care cred ca nu au nici macar dreptul de a se plange, considerandu-se vinovati pe ei insisi si ratati care nu stiu ca sunt ratati dar sunt priviti asa de catre cei din jur.Sentimentul ratarii este dat de propriile standarde existentiale.Ceea ce poate face un spirit superior cu inalte standarde sa se simta ratat poate parea culmea reusitei privind din perspectiva cuiva de jos care e multumit daca-si poate lega singur sireturile.Nu e mai putin adevarat ca sa fii mereu strabatut de sentimentul ratarii e o boala incurabila:orice victorie ai obtine, maine o vei vedea ridicol de mica si vei dori altceva situat foarte sus si deci te vei simti din nou ratat.A-ti constientiza ratarea mi se pare un prim pas spre depasirea ei la un moment dat Exista o legatura intre ratare si vanitate.Unii cred ca pot spera la orice, ca nimic nu li se poate interzice  pe cand pentru altii a iesi din cercul stramt in care s-au nascut si au crescut, li se pare o absurditate.Constientizez tot mai mult ca pentru mine ca eleva, studenta si apoi profesoara la inceput de cariera  in acel regim comunismul a fost instrumentul destinului care mi-a girat permanenta ratare sub zodia careia evolueaza viata mea din punct de vedere profesional.

Ma urc in tramvai in fiecare dimineata si tu ma privesti ca si cand ti-as fi uzurpat drepturile.Merg la munca, incerc sa nu fiu o povara pentru nimeni, pensionarea e inca departe dar intr-o lume in care tineretea e atotputernica, cei de varsta mea se simt usor ridicoli.