Criticul Horia Garbea despre „Povestiri de trezit adultii”

Apreciatul critic, poet, dramaturg si prozator Horia Garbea publica pe blogul domniei-sale    cateva impresii legate de  volumul meu de proza scurta „Povestiri de trezit adultii” aparut la editura Tracus-Arte, Bucuresti, 2011.

Cărți noi! Maria Postu Povestiri de trezit adulții, Editura Tracus Arte * *

Poeta scrie proză miniaturală, minusculă adesea, care ia de multe ori forma unor mici eseuri. Sînt și destul confesiuni lirice ale unui narator sensibil, nu mereu același, dar care putem bănui să se suprapune destul de frecvent cu personalitatea autoarei. Epicul este redus, dialogul lipsește aproape cu desăvîrșire, excepțiile se numară pe degetele unei mîini. Scriitoarea nu s-a desprins și nici nu pare să aibă dorința de a se desprinde de modul liric de a reflecta realitatea, nu are nicio chemare pentru proza „viguroasă” ori obiectivă și rămîne în „sufrageria sufletului său”, considerînd, nici vorbă, că peisajul ei interior e mai interesant decît orice descriere. Cu excepția celei care zice „eu”, personajele sînt simple contururi care trec prin scenă avînd în spate un reflector puternic menit să le anuleze totul în afară de siluetă. Cîteva povestiri sînt la persoana a III-a, de pildă cea intitulată „Diva”dar și aici totul este tratat eseistic sau liric, nu aflăm nimic despre vreo actriță concretă ci numai generalizări ale condiției de artist. Observația Mariei Postu se dovedește acută aproape numai în descrierea unor stări lăuntrice, realitatea exterioară ființei personajului central, narator sau nu, este ca și inexistentă. Unele texte sînt fantezii lirice cărora nu li se poate atribui foarte ușor un sens. Astfel e „Prietenia cu linia invizibilă”. Scriitoarea evită cu bună știință să povestească și să descrie, să creeze suspans și să captiveze cititorul prin altceva decît prin meditațiile sale și introspecția amănunțită. Multe dintre pseudo-schițe au finețe psihologică și reușite momente de lirism pur. În afară de absența mărcilor specifice prozei, cititorul poate acuza și o anumită monotonie a textelor, o parte dintre ele fiind repetitive, variațiuni ale aceleiași teme. Articol preluat de aici:


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s