Revista Fereastra,Mizil nr. 63, septembrie

Citesc de multa vreme o revista care se detaseaza dintre multele reviste literare care sunt  scrise si tiparite in ultimii ani in diverse regiuni ale tarii.Redactorii lor au desigur, toti bune intentii, dar de la idee la realizare e uneori un drum lung, unele reviste fiind simple colaje de texte diverse ale unor dascali carora reforma din invatamant le cere sa aiba texte publicate  aiurea, chiar daca nu toti dascalii au menirea de critici sau artisti..Revista aceasta, insa, nu are deloc un aer provincial, reusind  sa fie la inaltime prin calitatea materialelor publicate, exigenta critica, profesionalismul realizatorilor.Mentionam ca revista este editata de Asociatia Culturala Agatha Grigorescu Bacovia. Numarul 63 pe luna septembrie este dedicat celei de a V-a editii a Concursului  National de Creatie literara "Agatha Grigorescu Bacovia".Directorul publicatiei este domnul Emil Proscan, redactor -sef, poetul Lucian Manailescu.In numarul actual sunt publicate poemele  si textele in proza castigatoare la concurs, al caror nume il gasiti aici precum si cateva interviuri cu invitatii speciali ai revistei: Academicianul Eugen Simion, actorul Mircea Diaconu, Dan Puric, Nicu Alifantis, Aida Hancer, Gheorghe Neagu, Liviu Ofileanu. O mentiune speciala pentru castigatorul Marelui Premiu al concursului, Adrian Suciu,  care este prezent in paginile revistei cu un fragment din "Jurnalul unui om normal".

In a doua  pagina, m-au impresionat doua poeme ale redactorului-sef, Lucian Manailescu, pe care le reproduc aici:

Hristoşii nimănui
Azi, în piaţă, iar se vând zăpezi,
Vin ţărani cu ele să ne-îmbete,
Doar în ochii lor mai poţi să vezi
Toată sarea mărilor de sete.
Şi prin târg se simt ai nimănui,
Pipăindu-şi banii ca pe moaşte,
Când tristeţea are ochi căprui
În ninsoarea mieilor de Paşte.
Cine-s ei? S-au sufocat sub măşti
Şi-au venit să-şi târguiască gerul,
Au venit, bătrâni, umili şi proşti,
În oraşul mort, să-şi vândă cerul.
Iar când foamea-i molfăie-n gingii,
Şi-ospătarii le arată nota,
Pleacă către zările pustii
Şi se-ntorc acasă, pe Golgota.
Într-o zi
Într-o zi nu mai crezi în jocul cu
„toate păsările zboară”, nu mai crezi
în altă zi în lacrimi şi pe urmă
nu mai crezi în miracolul galben
al toamnei, nu mai crezi şi rămâi
doar cu sălbăticia singurătăţii,
şi cu un Dumnezeu obosit de
lucruri mărunte şi pe urmă crezi
cu disperare doar în copilul
ce cotrobăie printre stele
căutându-şi calul de lemn…

Uneori, imaginatia este suficienta ca sa poti zbura chiar si cu „calul de lemn al  imaginatiei” perste mari si tari…”Fereastra” aceasta se deschide spre univers si ceea ce vedem ne poate face sa visam si sa fim macar cat timp o citim, calatori intr-o alta lume.