UN ROMAN CARE ACUZĂ

CHEMAREA DESTINULUI

de Marian Malciu, editura SimArt, Craiova, 2010

Oare pe cine acuză acest roman? Şi de ce am merita noi, cititorii iubitori de lectură ,”Hypocrite lecteur-mon semblable,-mon frere!”-, să fim acuzaţi, când noi deschidem porţile unei cărţi cu nonşalanţă, ca şi cum am proba o altă rochie la modă sau un alt parfum, cu dorinţa de a epata, de a ne impresiona prietenii, colegii de serviciu, cu lecturile noastre, cu ideile noastre împrumutate din cărţile citite, dar  cărora nu le divulgăm sursa, vai, nimănui, dându-le drept ale noastre… Te simţi lezat, Cititorule? Te regăseşti în postura vreunuia dintre personajele romanului lui Marian Malciu? Ai învăţat să te camuflezi atât de bine încât nici măcar tu nu-ţi mai recunoşti adevărata identitate? Oricine eşti tu, Cititorule de romane sociale, politice, erotice, aşa cum doar Marian Malciu poate scrie, dacă ai căzut în plasa lecturii poveştilor sale, greu mai poţi fi eliberat de acolo! Poate doar o altă lectură te va putea smulge de acolo aruncându-te în braţele seducătoare ale altei cărţi, chiar dacă aceste braţe ascund adevăruri pe care le ignorai, le treceai  pe stand- by pentru când te vei simţi confortabil şi vei avea puterea să le citeşti, fără să te laşi impresionat de cruzimea lor. Dar, între noi fie vorba, Cititorule, de ce crezi că o carte îţi va oferi doar desfătare, vorba lui Arghezi, doar bucurie şi doar pace interioară? Nu, dacă tu asta cauţi în lectură, e cazul să amâni pe mai târziu lectura cărţilor lui Marian Malciu. Nu este o lectură confortabilă, nici una de vacanţă sau de weekend. Pentru asta există cărţile vândute de anumite reviste pentru femei sau cărţile unor autori, aflaţi, cam de multişor, în căutarea propriei identităţi

Marian Malciu şi-a găsit de mult propria identitate şi cărţile sale se tipăresc la edituri valoroase,  se lansează cu succes şi se epuizează foarte rapid. Pentru că, încă de la primele sale cărţi, Femeia, eterna iubireIspita, autorul  şi-a educat cititorii, i-a ademenit în lumea lui atât de verosimilă din punct de vedere estetic, dar şi după chipul şi asemănarea celei reale, încât cititorii săi fideli simt mereu nevoia s-o viziteze şi, de ce nu, să încerce s-o desluşească mai bine pe cea reală, ghidaţi de adevărurile emanate de cărţile lui. E o lume în care trăim şi noi, cititori sau doar personaje în devenire într-o viitoare carte pe care, poate, Marian Malciu o va scrie într-o bună zi, o lume pe care ne-o imaginăm mai bună, mai curată, decât aceea în care trăiesc personajele din romanul Chemarea destinului ori din alte scrieri ale aceluiaşi autor. Câţi dintre cititorii acestor romane au curajul să recunoască asemănarea lumii reale cu cea ficţională ? Nu, nu avem curajul să schimbăm ceva, nu avem puterea pe care o are autorul acestei cărţi, înfăţişându-ne  un adevăr dur, rău,  dureros, cu curaj, cu tristeţe, cu amărăciune, dar şi un strop de speranţă la final. Da, e lumea din jurul nostru, în care se fură valori materiale şi morale, lumea în care se distrug vieţi, se desfac şi se refac destine ca într-un menuet ciudat, în care glasul raţiunii şi al legii adoarme de multe ori zămislind monştri de indiferenţă, munţi de suferinţă,  pe care nicio compensaţie nu o poate răscumpăra.

Împărţită în cinci capitole, cartea debutează cu imaginea unui cuplu de tineri ce traversează o criză a relaţiei şi nimic din tonul  naraţiunii nu prevesteşte că, de fapt, subiectul cărţii nu îl reprezintă această poveste de iubire ,ci alte destine, ale unor personaje pe care bărbatul din acest cuplu, Gabriel, le târăşte după el fără să vrea şi fără să ştie. Treptat, acţiunea se complică şi alte personaje se aşază pe tabla de şah a destinului fără ca, deocamdată, cititorul să realizeze legătura dintre ele. Una dintre eroinele cărţii, pentru că Marian Malciu este un fin cunoscător al sufletului femin şi de aceea personajele femine, indiferent de vîrstă, beneficiază de tot talentul şi dragostea creatorului lor, este Iuliana, elevă de liceu, smulsă din candoarea şi puritatea vârstei de un act brutal, violent, care îi va marca întreaga viaţă. Întorcându-se de la şcoală este răpită şi violată. Ritmul acţiunii se accelerează invers proporţional cu încercările autorităţilor de a-i descoperi pe vinovaţi. În ciuda bunelor intenţii şi a devotamentului profesional al comisarului Olaru, indolenţa şi indiferenţa altor poliţişti implicaţi în acest gen de cazuri, prelungeşte deznodământul nefericitei întâmplări. Remarc aici că autorul se mişcă cu dezinvoltură în mediul juridic şi poliţienesc şi că  ancheta, filierele urmate, sunt extrem de atent descrise şi oferă o imagine crudă a Poliţiei Române şi a organelor de drept abilitate să rezolve asemenea cazuri. Din păcate, tot victima este cea care îşi scurtează suferinţa reuşind să-şi alerteze la timp părinţii, care la rândul lor alertează autorităţile, fata reuşind să fie salvată, dar rănile psihice nu vor putea fi vindecate niciodată. Prin arestarea unui nevinovat, chiar personajul cu care făceam cunoştinţă în debutul romanului, acţiunea romanului se complică, purtându-ne prin flash-back în perioada comunistă pictată magistral de autor, în secvenţe antologice desprinse din rememorările lui Gabriel. Remarcabile sunt câteva scene familiale ale părinţilor săi, discuţiile ţăranilor de la cârciumă şi visurile lor de îmbogăţire, rapid spulberate în noua conjunctură politică. Toate aceste manifestări se derulează rapid prin faţa cititorilor, în timp ce, discret, se insinuează în text destinul altui personaj cu care se vor intersecta destinele celorlalţi eroi ai cărţii. Este fratele lui Gabriel, un copil problemă pe care însă „binefacerile” Revoluţiei îl vor preface în mult mai mult: un adult-problemă care va distruge multe vieţi în jurul său, fără să aibă conştiinţa vinovăţiei sau sentimente pentru cei din jurul său. Printre victimele sale se numără fete inocente, cum este şi adolescenta Iuliana, dar mai există şi victime de genul masculin şi acesta este chiar fratele său, Gabriel. Regăsim aici o adaptare modernă a mitului lui Cain şi Abel, adaptare condusă cu mare rafinament artistic de către scriitor, care până la finalul romanului nu dezvăluie legătura de sânge dintre cei doi fraţi şi groaznica pedeapsă a celuilalt frate (victimă, la rândul său, a împrejurărilor altui viol pus de el la cale), pedeapsă de altfel meritată. După o viaţă închinată Răului era firesc ca personajul Gavrilă s-o sfârşească aşa. Scena morţii sale e de un realism dur, insuportabilă pentru minţile delicate, dar mă întreb: oare televiziunile nu ne oferă violenţă pe pâine, la mic- dejun, la prânz şi seara, în loc de somnifere ce, zice-se, ar crea dependenţă?

Marian Malciu nu-şi iartă personajele vinovate. Măcar el, autorul să-i pedepsească, dacă Legea, de multe ori, le pierde pe drum sau le confundă. Finalul romanului e reconfortant, optimist, binefăcător.Victimele sunt recompensate moral prin deschiderea unor uşi ale speranţei, conform proverbului: ”Când ti se închide o uşă, ţi se deschide o fereastră”.

Vă invit să priviţi şi dumneavoastră prin fereastra transparentă deschisă de autor. Veţi vedea că mai există un strop de speranţă, de încredere, de optimism, infuzate cititorului de către tonicul prozator Marian Malciu, cu fiecare filă a cărei răsfoire îmi gâdilă plăcut auzul, făcându-mă să regret că într-o bună zi, cărţile vor dispărea şi că ne vom rezuma doar la lectura virtuală… Dar ziua aceea este încă departe…

Autor,

Prof. dr. Maria Postu

membră a U.S.R.

Articolul a fost publicat aici:http://casa-gandului.ning.com/profiles/blogs/un-roman-care-acuz?xg_source=activity si aici:http://confluente.ro/Literatura–Beletristica/Romanul_care_acuza.html

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la UN ROMAN CARE ACUZĂ

  1. Ottilia Ardeleanu spune:

    mă bucur că am citit aceste însemnări pe marginea romanului Chemarea destinului.
    mi-ar plăcea să ştiu şi ce mai faci, dragă Maria.
    toate cele bune!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Buna seara, Ottilia,
    Multumesc ca ai citit.Am scris aceste insemnari pentru un om si un scriitor de exceptie.Dar in rest nu mai fac absolut nimic pentru mine ci doar pentru ceilalti.M-am convins ca nu merit investitia in mine.

    Apreciază

  3. Ottilia Ardeleanu spune:

    Dar a investi în ceilalţi este nu numai altruist, dar şi de apreciat. sper că aceştia sunt recunoscători, cel puţin…

    te pup.

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Asa este, Ottilia1O seara minunata!Multumesc de trecere.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s