Asa afirma tanarul Mark Zuckenberg, fondatorul Facebook-ului , atunci cand reporteri si reprezentati ai mass media incearca sa-i afle secretele vietii particulare, sustinand ca viata sa privata este…privata. Dar cum se impaca afisata trasparenta a arhicunoscutei retele de socializare cu aceste scuze?E dreptul lui sa-si mentina viata la adapost de curiozitatea publicului nesatul de informatii socante, pe care de multe ori le transforma in subiecte de scandal, ducand la tragedii ale caror victime sunt cei implicati fara voie. De ce sunt oamenii atat de curiosi sa afle ce se ascunde in spatele unui om aparte ?Oare, vorba lui Eminscu, coborandu-l la nivelul lor s-ar simti egalii lui?Minimalizandu-l ca om nu s-ar mai simti frustarti pentru faptul ca ei nu pot inventa nimic, nici macar un alt fel de mancare sau o alta forma a oului?A barfi, a umili, a pune intr-o lumina proasta pe cei pe care ii admiram la un moment dat este pentru unii sursa proipiriei veiti si modul in care isi procura o paine, pe care o vor proaspata, de calitate, fara e-uri si adezivi.Totusi, filmul inspirat din viata tanarului creator de geniu, a fost apreciat, rasplatit cu Oscar, savurat de milioane de spectatori, chiar daca secretul prin care poti deveni un om de geniu, nu a fost deconspirat.Profitam toti, mai mult sau mai putin de pe urma faceboo-ului. Dar e prea mult sa-ti expui viata pe tava la dispozitia instrusilor .Exista un fel de sadism dulceag in a-ti expune preocuparile, realizarile, asteptarile, cercul de prieteni.Devii victima a unei grandomanii de duzina. prieteniile de pe Facebook pot deveni autrentice dar la fel de usor se pot prabusi in banalitate si derizoriu.E iluzia ca nu esti singur, iluzia ca ai prieteni care chiar se bucura pentru tine, iluzia ca esti aparat de monitor de intrusi.Daca fizic e;ti de neatacat ce se intampla cu psihicul tau?Mark Zuckenberg afirma ca in crearea retelei a imbinat cunostintele de IT cu cele de psihologie, el studiind si psihologia, imbinare care reprezinta de fapt „ADN-ul Facebook-ului”.
Dar pana unde merge de fapt libertatea si transparenta lumii create de Facebook?E aceeeasi lume cu cea pe care o stim noi, ca o mlastina periculoasa ale carei harti nu sunt niciodata date o data pentru totdeauna si care fluctueaza in functie de greutatea pasilor si de agwerimea privirii celui care se incumeta s-o exploreze?sau e o lume simplista si simplificata ca de imaginatia curata a unui copil care abia descopera culorile si foaia alba de desen imaginadu-si ca lumea a asa si nu altfel?