Citesc de multi ani o revista, „13 PLUS”, care desi apare in provincie, orasul Bacau, nu are deloc un aer provincial, putand rivaliza cu succes cu alte reviste mult mai bine mediatizate si prezente si in chioscurile din oras, in timp ce revista „13 Plus” nu poate fi gasita din pacate, la nici un punct de difuzare al presei din Bucuresti.Apreciez in mod deosebit activitatea redactorului-sef, criticul si prozatorul Petre Isachi dar si a colaboratorilor acestuia, unii de cursa lunga, precum Cornelia-Ichim -Pompiliu, Delia Rodica Moldovan, Romulus Iulian Olariu, Ana Maria Mazilu, Dan Sandu, Segiu-Matei Lucaci, Crina-Laura Luca, Alin Negomireanu, altii in trecere, dar profund legati de seriozitatea si calitatea revistei.Am citit intotdeauna cu interes editorialul lui Petre Isachi care abordeaza cu curaj probleme ale momentului, indiferent de pozitia oficiala vizavi de respectiva tema, preferand sa-si exprime propria opinie fara teama.Am citit intotdeauna cu placere pagina de interviuri, dintre care mi-a atras atentia interviul cu dramaturgul , prozatorul si eseistul Viorel Savin sau paginile dedicate clasicilor nostri, intr-o vreme in care clasicii nu mai reprezinta ceea ce erau odinioara:valoare, modele, stralucire, fiind pseudoeclipsati de numele efemere. Mi-a atras atentia un articol din acelasi nr al revistei dedicat lui I.L Caragiale, articol scris de Viorel Savin:
„Caragiale incearca de 120 de ani cu o lacrima in coltul ochiului sa ne convinga de faptul ca la noi nu exista comedii ci doarcomédii.Tragedii!Tragedii la care plangem, tragedii la care radem.ras de intelegere si subtila compasiune,- si noua ni s-ar fi putut intampla-, ras indiferent, dispretuitor,-mare-i gradina lui Dumnezeu!-, ras egoist, devastator, in marginea spaimei isterice :” Doamne, asta chiar asa este, sa nu fiu eu in pielea lor!”
(va urma)
