Revista „13 PLUS”

Citesc de multi ani o revista, „13 PLUS”,  care desi apare in provincie, orasul Bacau, nu are deloc un aer provincial, putand rivaliza cu succes cu alte reviste mult mai bine mediatizate si prezente si in chioscurile din oras, in timp ce revista „13 Plus” nu poate fi gasita din pacate, la nici un punct de difuzare al presei din Bucuresti.Apreciez in mod deosebit activitatea redactorului-sef, criticul si prozatorul Petre Isachi dar si a colaboratorilor acestuia, unii de cursa lunga, precum Cornelia-Ichim -Pompiliu, Delia Rodica Moldovan, Romulus Iulian Olariu, Ana Maria Mazilu, Dan Sandu, Segiu-Matei Lucaci, Crina-Laura Luca, Alin Negomireanu, altii in trecere, dar profund legati de seriozitatea si calitatea revistei.Am citit intotdeauna cu interes editorialul lui Petre Isachi care abordeaza cu curaj probleme ale momentului, indiferent de pozitia oficiala vizavi de respectiva tema, preferand sa-si exprime propria opinie fara teama.Am citit intotdeauna cu placere pagina de interviuri, dintre care mi-a atras atentia interviul cu dramaturgul , prozatorul si eseistul Viorel Savin sau paginile dedicate clasicilor nostri, intr-o vreme in care  clasicii nu mai reprezinta ceea ce erau odinioara:valoare, modele, stralucire, fiind pseudoeclipsati de numele efemere. Mi-a atras atentia un articol din acelasi nr al revistei dedicat lui I.L Caragiale, articol scris de Viorel Savin:

„Caragiale incearca de 120 de ani cu o lacrima in coltul ochiului sa ne convinga de faptul ca la noi nu exista comedii ci doarcomédii.Tragedii!Tragedii la care plangem, tragedii la care radem.ras de intelegere si subtila compasiune,- si noua ni s-ar fi putut intampla-, ras indiferent, dispretuitor,-mare-i gradina lui Dumnezeu!-, ras egoist, devastator, in marginea spaimei isterice :” Doamne, asta chiar asa este, sa nu fiu eu in pielea lor!”

(va urma)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s