Cum sa (nu) ratezi o seara

Vine tiptil spre  noi, se prelinge de-a lungul peretilor holului lung si aproape pustiu, e deja ora 8 si un sfert, traversat din cand in cand de o femeie de serviciu plictisita si prefacandu-se ca o intereseaza, la cei „x” roni primiti drept recompensa pentru prestatia ei fizica, curatenia si ordinea in salile de clasa. Si totusi, Ea inainteaza, nestingherita, se opreste in dreptul usii si arunca o privire prin gaura cheii, dorind sa ne avertizeze ca Ea va veni. Ii aud respiratia placuta si ii simt deja caldura privirii.E asteptata de toti si ea stie asta si nu ascunde ca-i place sa fie dorita.E doar ea, seara de vineri. Ascunde la spate cu stangacie un dar si noi stim ce e dar ne prefacem mereu curiosi si nerabdatori sa desfacem cadoul.E ziua de sambata ce sta cocolosita in  pumnii d-rei Vineri si incet -incet, Sambata se va rasfira si intinde peste noi ca o neasteptata copertina  a unui curcubeu parfumat. Nici nu se aude bine soneria ca  , din banci, au si tasnit spre usa gata pregatiti sa-i deschida usa asteptatei vizitatoare.Pleaca impreuna cu ea. Fiecare apuca o bucatica din parfumul ei, din pelerina ei, din zambetul ei.Unii incep conversatii la telefon si le continua in drum spre usa salutand din mers grabiti.Altii intarzie cateva secunde in fata oglinzii pregatindu-se pentru stiu -ei-ce. Ca de obicei sunt ultima.Mai am ceva de notat in catalog, un caiet de inchis, o nota de verificat, de adunat hartii de pe catedra, de raspuns zambind la salut.

Harmalaia a trecut.Au plecat toti.O aud pe femeia de serviciu intr-o sala de clasa vecina.Ies si eu incet sa vad daca a mai ramas ceva din seara de vineri si pentru mine.Undeva, in coltul coridorului central, pe care-l traversez incet, amanand cat mai mult scurtul drum al serii catre noapte, o zaresc.E toata o farama de fata.Nu a avut timp sa-si adune toate caietele si cartile in ghiozdan, in demodatul ei ghiozdan.Paleta e aruncata undeva in alt colt al culoarului, dar si culoarul este altul:pe peretii sai sunt tablouri ale elevilor Liceului de Arta iar din loc in loc sunt mulaje  folosite la orele de sculptura .Fata priveste parca dincolo de timp, dintr-un tablou ramas neterminat si ai vrea atat de mult sa poti trece si tu dincolo de rama tabloului, sa corectezi ceea ce s-ar fi putut corecta atunci…Nu a avut timp sa-si ajunga colegii din urma plecand spre numai-ei-stiu-ce-loc, unde ea nu a ajuns niciodata.Incerc sa-i vorbesc.Pare ca nu ma recunoaste.Crede ca si eu sunt una din acelea.Ca am devenit ce ea nu si-ar fi dorit sa devina.Incerc sa o consolez.”Mai e timp sa devii ceea ce doresti!”Nu ma aude, concentrata in lumea ei din care ma simt deja exclusa.Ma indepartez incet, propunandu-mi sa revin din cand in cand s-o vizitez si sa stau de vorba cu ea.Dar ea intotdeauna ma reneaga, nu ma recunoaste, ma acuza, de parca as fi dezamagit-o”.Pleaca!”Imi spune din priviri.

Traversez incet holurile pustii, aproape stinghere in izolarea si abandonul lor. Cateva afise ale unor evenimente deja consumate atarna pe jumatate rupte.O excursie, un curs de actorie, un spectacol… Le privesc cu nostalgie, regretand ca s-au consumat.Rand pe rand ies din salile de clasa toti colegii si la fel de nerabdatori ca si elevii pleaca spre casa.Mai verific o data niste hartii, mai controlez impreuna cu secretara de serviciu nr de cataloage.Au plecat toti.Isi face aparitia portarul de noapte.Stiu, acum pot pleca si eu.Incotro?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Cum sa (nu) ratezi o seara

  1. elena burchiu spune:

    Gandurile astea puse pe …hartia ecranului sunt ca o picatura limpede de liniste.
    Multumesc,
    Elena

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Va multumesc si eu pentru lectura si intelegere.Sarbatori fericite!

    Apreciază

  3. dana badea spune:

    Sarbatori fericite si tie, draga mea, trecutul e bogatia noastra, prezentul e acceptarea trecutului, iar viitorul e drumul dinspre noi insine spre noi, acei „noi” ce devenim zi de zi, inconstient,perfid si complice , podul spre maine, un maine nesigur, cetos, dar in asteptare…
    Zambeste, vom invinge sau ne vom invinge trairile, framamntarile,neputintele firesti.
    Dac-am sti de ce-am fost trimisi pe pamant…poate pentru a afla de ce suntem in stare in devenirea noastra…
    Te sarut pe sufletul tau trist si iti doresc sa retraiesti si amintirile cu petale de trandafiri risipite in parul mirosind a ploaie…
    Si surasul primului copil, si al celui de-al doilea; ai bifat deja tot ce poate avea un om intr-o viata, iar daca nu, mai ai inca drum lung sa te intalnesti cu tine, fetita ce te asteapta inca intr-o banca, speriata de ce-i va aduce ziua de maine…
    Ia-o de mana si arata-i acea parte a lumii tale pe care ti-ai dori-o implinita…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult, draga Daniela pentru aceste cuvinte calde si din suflet.Asa suntem noi, oamenii, mereu tindem catre perfectiunea clipei si daca avem o clipa perfecta, nu devenim constienti de perfectiunea ei decat dupa ce am pierdut-o.Intr-adevar, nimic nu e mai frumos decat surasul copilului tau pe care trebuie sa-l pastram mereu proaspat si tineresc, indiferent ce ascundem in suflet.Si tie Sarbatori fericite alaturi de cei dragi si putere de a darui si de a fi inconjurata de oameni care, sunt sigura, stiu sa-ti aprecieze daruirea.

    Apreciază

  5. Nicoleta spune:

    In loc sa-mi vad de munca mea, stau de mai bine de o ora pe blog si citesc povesti.
    Nu e bine……acum astept seara de vineri

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s