Primiţi cu povestea?

A fost odată o poveste pe care nu voia nimeni s-o citească,

din zeci de motive care mai de care mai năstruşnice: ba că prea semăna cu alte poveşti ştiute din fragedă pruncie, spuneau cei care apucaseră să-i citească începutul; ba că se ascundea aşa de bine că nu reuşeau să-i găsească personajele, adăugau cei care citeau câteva rânduri de la mijloc.Ba că e prea lungă şi seamănă a roman de duzină.Sărmana poveste, îşi dorea aşa de mult să fie citită, să se regăsească şi ea alături de surioarele ei vitrege, o cenuşăreasă, o scufiţă roşie, o sirenă, o lebădă ,care nu voiau în preajmă o rivală sau pur şi simplu se prefăceau că nu ştiu de existenţa ei şi doreau să fie mereu doar ele în vitrina cu cărţi a unei librării vestite, în pachetul de cadouri al oricărui copil îşi permitea să le cumpere în ediţii de lux cartonate, pe hârtie lucioasă, frumos colorate şi strălucitoare.

-Pleacă de lângă mine, îi spuse Frumoasa din pădurea adormită poveştii noastre care se străduia să intre şi ea mai aproaae de celelalte poveşti,intr-un volum, sperând să fie remarcată şi invitată macar pe post de „Poveste pentru copiii răi”.

-Nu vreau să-mi ţină companie în pădure, îi spuse Scufiţa Roşie, prietenei ei, Cenusareasa, dacă nu mă mănâncă lupul cel rău, de unde vor învăţa copiii să se ferească de pericole?

-Asa este,  se alinta si Cenusareasa, pe mine tot insista sa ma duca la un centru de infrumusetarea…Dareu nu vreau, il astept pe print…

Biata poveste era tare nefericită.Se apropiau sărbătorile şi toate poveştile se pregăteau să cunoască alţi prieteni:copii din toate ţările care să le iubească, să doarmă cu ele sub pernă, să le viseze, să le interpreteze la serbările şcolare sau, aceasta era cel mai frumos vis, să le dea viaţă într-un film 3 D pe care să-l vizioneze milioane de copii şi părinţi din toate colţurile pământului şi astfel ele să devină din zi în zi mai celebre, mai iubite, mai dorite şi invidiate de poveştile care nu aveau şansa să fie atât de cunoscute.Povestea mea se străduia din rasputeri să placă împodobindu-se cu cele mai năstruşnice întâmplări care să nu semene cu întâmplările arhicunoscute din alte poveşti, inventa cele mai neoşişnuite peripeţii şi salva cât mai mulţi Feţi-Frumoşi dorind să aducă zâmbete şi bucurii pe buzele tuturor cititorilor ei.Dar ce folos, Povestea mea, oricât de bogată şi de senzaţională era, circuland clandestin ca un manifest interzis, pe hartie scrisa de mana, avea un neajuns: încă nu fusese tipărită într-o carte de poveşti, încă nu-i pictase nimeni chipul frumos, Feţi-frumoşii ei şi Cosânzenele ei erau doar scrise de mâna unui scriitor de al cărui nume nimeni nu auzise şi pe care nici o revistă nu voia să.l publice, oricâte poezii şi poveşti le trimitea:

-Nu am auzit de dvs niciodată!Cine sunteţi?

-Păi…Sunt autor de poveşti, poezii pentru copii…

-Cine vă recomandă, întrebă arogant reactorul-şef al uneia din editurile celebre care publicau printre multe alte lucruri inutile, şi cărţi pentru copii.(Şi pentru că autorii nu prea mai aveau fantezie dar în schimb erau „recomandaţi” de cineva, redactorul-şef publica tot vechile poveşti, mascate şi coafate în alte haine sub semnătura autorilor”recomandaţi”.)

-Cum adică, să mă recomande cineva?spuse autorul poveştilor necitite.Personajele mele se recomandă singure. Citiţi-le şi veţi vedea că nu au nevoie de proteze…

-Ascultă…domnule autor nepublicat!Sunt atâtea edituri particulare, du-te mata, plăteşte şi vei fi un autor publicat…

-Dar merit mai mult, de ce refuzaţi să-mi citiţi povestirile?

-Pentru că  ai, cum se cheama? Chestia aia ciudata care te face sa te scoli noaptea din pat si sa te apuci sa mazgalesti hartiile sau sa apesi cu disperare pe tastele computerului de parca te-ai crede salvatorul universului…Ah, da…talent, parca ii zice…Nici nu stiam ca mai exista specia asta…Talent…De ce vii cu lucruri noi?Oamenii, copiii vreau să spun,  s-au obişnuit cu Ilenele, Feţii, broscuţele, lebedele, sirenele şi toată fauna de personaje din basmele copilăriei…Între timp au mai venit vampirii, vrăjitorii, strumfii, trolii şi toate celelalte personaje.

-Dar eu vin cu personaje fascinante,   cu întâmplări care îi vor captiva pe micuţi, îi vor îndepărta de statul ore întregi la computer, îi vor face curioşi, nerăbdători, dornici să citească , să-şi croiască propriul film după imaginaţia fiecăruia…

-Vino cu altceva, mai şocant, violent, puternic, nu cu dulcegării şi scene siropoase…Copiilor de azi le place violenţa.Dacă vor creşte buni şi sensibili, ce vor face televiziunile, poliţia, autzorii de romane de groază?

Şi redactorul-şef îl concedie pe autorul cel trist dar care scria poveşti blânde şi care i-ar fi făcut pe copii să zâmbească.

Dar nu disperă.În timp ce cobora scările uriaşului sediu al editurii care îl refuzase de atâtea ori, îi veni o idee:

(va urma)

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Primiţi cu povestea?

  1. Serafim spune:

    Pfiu… mi-ai amintit de vremea când citeam foiletoane și abia așteptam urmarea de fiecare dată🙂

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc, Serafim, sper ca sa-ti fie rasplatita rabdarea cu un episod senzational.

    Apreciază

  3. Hopernicus spune:

    Sarbatori fericite! cu admiratie si prietenie tare draga
    Emanuel Pope

    Apreciază

  4. Mircea Suman spune:

    Astept continuarea. Sarbatori fericite si la multi ani!

    Apreciază

  5. Maria Postu spune:

    Multumesc!Craciun fericit si o sarbatoare de anul nou deosebita!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Sper sa fie si o continuare!Si tie sarbatori fericite si un sfarsit de an deosebit!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s