Ciudateniile lunii ianuarie

E o luna ciudata, o luna care se naste obosita, desi fiind prima luna a anului ar trebui sa fie proaspata, pura, sa dea sperante, sa promita …ce nu poate da si sa ofere ce nu are.Sarbatorile au trecut, cu excesele de tot felul, cu vizite, facute, primite, cu obsesii culinare si estetice, cu clipe unice (dar ce nu e unic in viata?), mai pline parca de amintiri, de regrete, de promisiuni neimplinite si totusi, cu nostalgii…Se anunta scumpiri, dar fericirea e ieftina cand esti sanatos si optimist.Se anunta demisii, dar demisia din conditia de om e cea mai condamnabila asa ca, daca esti oricat de mic si poti schimba pe cineva, poti naste sperante, poti ajuta sa existe mereu supravietuitori, munca ta nu a fost inutila iar demisia e pacatul celor ce o cer, direct sau indirect.

De ce asteptam sa treaca primele 3 saptamani din decembrie in graba imaginandu-ne ca sarbatorile vor fi atat de pline, ca vor tine locul si intensitatea celor 3 saptamani de lucru, ultimele ale anului?Iata, a trecut aceasta ultima saptamana, si acum mi-e dor sa ma pot intoarce in oricare din acele zile bogate in sentimente, in bucurii, in ceva ce nu pot traduce in cuvinte:emotia de a avea alturi pe cineva de care ai stat mult timp despartit, teama ca aceasta apropiere va dura extrem de putin si va incepe din nou o era glaciara cand veti sta departe si veti visa la o noua revedere.Poate as vrea sa retraiesc asteptarea de pe aeroport, sau bucuria primei cine impreuna dupa mult timp…sau chiar si drumul spre aeroport, dupa 10 zile e stat impreuna, drumul dinaintea plecarii, ce ma straduima sa-l fac vesel, sa uitam ca ne despartim iar pentru mult timp si cine stie ce alte sarbatori ne vor aduce iar impreuna pentru scurt timp…Dupa un anumit numar de ani, viata se compune doar din bucati de fericire.Ce ramane intre ele, nu se calculeaza.E un  ocean urias acoperit cu lacrimile celor care sunt desparititi din diverse motive. Important  e ca inca mai putem trece de al un mal la altul.

Ianuarie e o luna pe care vreau s-o consum cat mai repede, sa ajung acolo unde pare ca timpul curge cat e incet vreau eu si zabovirea luminii mai mult timp pe pamant sa-mi dea iluzia ca am castigat nu doar o primavara ci ca viata mea se desfasoara in sens invers, sarind peste obstacolul iernii, ca o caprioara peste stanci, undeva unde o asteapta un liman insorit locuit de cei de care viata ne desparte uneori.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Ciudateniile lunii ianuarie

  1. Cristian spune:

    Trece viața noastră și ne vom duce…
    Cât aș vrea să treacă cele 20 și ceva de zile pentru a lua salariul. Of nu mai trece timpul asta odată! – ne dorim asta. Iar după aceea spunem: Ce repede trece timpul, parcă zboară.(m-am legat doar de cele 3 săptămâni de care ai amintit.) Faină poza, se potrivește cu ce ai scris. 😉

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru apreciere.Intr-adevar, am vrea ca timpul sa treaca atat de repede sau de incet pe cat vrem noi dar asta e imposibil.Am intrat pe blogul tau dar deocamdata, poate am eu conexiunea la internet prea lenta, nu pot deschide articolul intreg.Sper sa reusesc.O seara buna!

    Apreciază

  3. Ottilia Ardeleanu spune:

    clipele frumoase se sfârşesc aproape instantaneu.

    un an plin îţi doresc, Maria!

    toate cele bune

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Ottilia, iti multumesc!De cate ori treci pe aici imi oferi o bucurie care dureaza mult mai mult decat momentul cand iti citesc gandurile asternute cu sinceritate!Si eu iti urez un an frumos si normal din toate punctele de vedere!(Excesele, chiar si in fericire…anunta reversul…De cate ori mi-e bine, ma tem de ce-mi ascunde soarta…)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s