Imposibila restituire

Publicat pe 4 februarie 2012 de Maria Postu

Mi-ar putea fi dor de tine, daca aş sti că exişti,

te-as putea îmbraţişa daca ai fi viu,

 te-as putea plânge daca ai fi mort,

te-aş putea respinge daca m-ai iubi

şi te-as putea iubi chiar daca tu m-ai uri,

te-as putea ierta daca m-ai trăda

te-as putea ucide

daca m-ai ierta,

indiferenţa ta ar fi cel cel putin bizară,

dacă ar exista,

refuzi să-mi trimiti un semn

o litera a numelui tau ca sa ti-l pot reconstitui,

o picatura de sânge ca sa te pot naste din nou

o amintire ca sa te pot lega de trecut,

un vis prin care să te restitui viitorului,

eşti aici chiar când eşti plecat în memoria altei femei

şi eşti departe chiar când primesc semnale

că şi tu îmi prezici prezenţa absentă…

Acest articol a fost publicat în Poeziile mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Imposibila restituire

  1. george-b zice:
    5 februarie 2012 la 1:18 AM

    Reblogged this on euzicasa and commented:
    Sper sa nu fi suparata ca mi-am permis sa impartasesc cu altii poemul tau „imposibila restituire”.

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:
    5 februarie 2012 la 10:25 AM

    Dimpotriva.Multumesc, l-am postat ca sa fie citit!Succes si tie cu tot ceea ce scrii si faci!

    Apreciază

  3. Cristian zice:
    17 februarie 2012 la 9:27 AM

    Uau… felicitări pentru poem. Foarte frumos și profund.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:
    17 februarie 2012 la 9:46 PM

    Multumesc, ma bucur ca iti place!

    Apreciază

Lasă un comentariu