Un blog castigator (II)

Continui prezentarea blogului cu tematica” Poezia japoneza” si imi face placere sa prezint un articol al domnului Corneliu Traian Atanasiu, un articol foarte interesant, care ii poate ajuta atat pe admiratorii fenomenului haiku cat si pe autorii experimentati sau incepatori in acest gen vechi si totusi mereu nou prin fantezia si cultura celor ce au curajul sa-l practice.

„În mod obişnuit, tema concursului nostru kukai este folosirea unui cuvînt dat în compunerea poemului. Cuvîntul propus este de regulă unul cu rezonanţă simbolică sezonieră, în limbaj specializat nipon: kigo. De data asta, cuvîntul brazdă (sau altele din familia lui, admise şi ele în construcţia poemului) este unul care, înglobat cu abilitate poemului, poate face ca spaţiul său interior să se umple de ecourile cîmpurilor pregătite pentru un nou ciclu vegetativ. Aratul în sine are valenţe simbolice multiple dincolo de împletirea dintre grija cultivatorului şi fireasca izbucnire a noului anotimp, cum ar fi descălecarea sau întemeierea şi hotărnicirea.

Dincolo de sensul principal de fîşie de pămînt răsurnată de plug (de unde şi bucată de pămînt înierbată transferată în alt loc, strat de legume sau flori din grădină, rînd de iarbă sau de grîu cosit), brazda a devenit şi urmă, dîră, trăsătură, pîrtie. A se da pe brazdă face din arătură o paradigmă a ordinii. În fine, brazdele, mai apăsat metaforizate, au devenit adînciturile pe care timpul le imprimă pe feţele oamenilor – cute, riduri, zbîrcituri.

Cuvîntul avea din start o zestre semantică suficient de bogată pentru a putea face atît aluzii la renaşterea naturii, cît şi, în sens invers, la involuţia care lasă semne indestructibile pe chipul omului în vîrstă. Fiecare legată de emoţia caracteristică. Să vedem cum s-au descurcat participanţii.


brazde pe țarini

acoperă sămânța –

zvon de-nviere

Mihai Talaşman

brazde de tractor –

controlori de calitate

trei berze

Florin Grigoriu

brazdă reavănă –

un hârciog așteaptă

semănătorii

Dan Norea

        Primul poem rămîne fixat doar pe sugestia agrară amplificată prin împletirea cu motivul religios al Învierii. Cel de al doilea, uşor hîtru, fără să iasă din orizontul campestru, amendează agricultura mecanizată prin prezenţa unei supravegheri experte. Ultimul avertizează asupra concurenţei – brazda reavănă e deja un semn ambiguu, poate aduce belşug omului dar şi prădătorilor.

În următoarele trei poeme, brazdele încep să migreze din locul de baştină spre chipul care exprimă acum emoţia mai mult sau mai puţin ascunsă a celui care are în grijă brazdele cîmpului. Orice aplatizare a brazdelor de afară, adînceşte parcă o nouă cută a gîndului şi a sufletului îngrijorat.

 

 plugul ruginit –

pe chipul bătrânului

încă o brazdă

 

Claudia Ramona Codău

secetă mare –

pe fruntea ţăranului

o nouă brazdă

Tincuţa Horonceanu Bernevic

câmp plin de brazde –

pe chipul ţãranului

cute ascunse

Mircea Teculescu

Dar, pentru puţină vreme, odată dovedită lucrarea, fruntea ţăranului pare să-şi fi transferat toate grijile în brazdele bine întinse ale ogorului. Ultimul poem pare să ne sugereze o relaţie invers proporţională între brazdele ogorului şi cele trase acum pe şevalet. Să fie vorba şi de rugina bunicului? Să se fi chivernisit într-atîta încît s-a dedulcit la preocupări boiereşti? E poate într-un azil şi şevaletul îi ostoieşte măcar în parte vechi nostalgii?


ultima brazdă –

în sfârşit fruntea tatei

se descreţeşte

Petru-Ioan Gârda

plugul ruginit –

bunicul desenează

brazde pe șevalet

 

Genovel-Florentin Frăţilă

Tot la finalul arăturii sîntem şi acum, dar arătura din poem este doar aparent una pur si simpu agricolă:

ultima brazdă –

vechi rădăcini întoarse

către lumină

Eduard Ţară

Într-o primă interpretare, pe care ne-o permite textul, acum este vorba de o reîntoarcere a plugarului (rătăcitor o vreme) la îndeletnicirea strămoşească. Sigur, sub această înscenare alegorică putem accepta nestingheriţi aducerea rădăcinilor la lumină, dar trebuie să luăm aminte mai mult la o arătură de duh prin care ne redescoperim rădăcinile spirituale. Căci, altfel vorbind, în lumea vegetală funcţionează (tot cu un sens alegoric) înţelepciunea de grădină de care aminteşte atît de pilduitor Blaga: “Ce ne-nvaţă pomul sfînt? / Cine are în adînc / pe la morţi vreo rădăcină / să şi-o ţină sub pămînt / neatinsă de lumină.” Rădăcinile scoase la lumină riscă să se usuce: “Decît orişice lumină / mult mai rodnică e taina. / Dacă vrei visul să-ţi ţină, / peste nud întinde haina.” Întoarcerea la lumină a rădăcinilor de duh se petrece doar simbolic, în taină, şi nicidecum aşa cum vedem că se întîmplă cînd ară plugul.

Poemul cel mai bine realizat prin simplitatea aducerii faţă-n faţă a unor opoziţii complementare este:

brazdele adânci –

tot mai înalt cântecul

ciocârliilor

Cornel C. Costea

În maniera obiectivă a două imagini oglindindu-se una în alta, putem vorbi de un haiku imnic. Primăvara se expandează prin lucrarea simultană a cîmpului şi a înaltului. Ciocîrliile şi plugarii adîncesc fiecare cuprinsul înfiorîndu-l cu propriile armonii întrepătrunse.”

Articol de Corneliu Traian Atanasiu

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Un blog castigator (II)

  1. ginamihai spune:

    Bună seara, Maria!
    Cu scuzele de rigoare, pe lângă temă-
    aș mai adăuga câteva sensuri ale cuvântului „brazdă„:
    -Brazda lui Novac- loc legendar, valum de pământ , de la gura Topolniței, comuna Hinova, luând-o de-a dreptul pe sub dealurile Olteniei și Munteniei, până la Mizil.
    – semnificația titlului poemului arghezian ”Întoarcerea la brazdă„-sfânta legătură dintre țăranul român și glie, imposibilitatea înstrăinării.

    – a pune bobi în brazdă- a însămânța;
    -de( din) brazdă= de dreapta, probabil ca o referire a faptului că brazda se răstoarnă către dreapta;
    -a aduce la brazdă- a îndrepta pe cineva sau ceva;
    -strat de legume, flori( răzor), rând de flori, pârtie;

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Buna seara, Gina, sunt binevenite si esentiale aceste completari, sunt convinsa ca domnul Atanasiu le va aprecia.De altfel s-ar bucura, si eu la fel, sa te alaturi comunitatii iubitorilor de haiku.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s