Moartea inocentilor naste capodopere premiate

Se stie ca viata bate filmul dar sirul tragediilor din ultimii ani care par ca nu se mai sfarsesc aici, in Romania, confirma in mod tragic aceasta teorema.De la batranul plimbat de la un spital la altul, devenit personajul cunoscut si premiat la un mare festival, Domnul Lazarescu, trecand prin moartea absurda si inumana a maicutei de la Tanacu,  pana la cea mai inocenta victima a indiferentei si a absentei responsabilizarii fata de o viata umana a celor ce ar trebui sa aiba acest sentiment mai presus decat orice,  fiind medici, micuta Ioana, de doar patru ani, totul iti da impresia ca traiesti intr-o suprarealitate controlata de forte pe care nu le poti atinge, dar din care speri ca intr-o buna zi te vei trezi. Ei bine, sa nu cumva sa aveti ghinionul sa va imbolbaviti caci nu se stie daca va veti mai intoarce in aceasta suprarealitate halucinanta numita Romania, ci veti trece direct, fara avertisment in eternitate.Chiar credeti ca  contati mai mult decat o cifra?Va inselati.Pentru spitale nu sunteti decat cobai pentru un nou tip de medicament sau de aparat insuficient testat care in loc sa va faca bine, va distruge si bruma de sanatate pe care o aveati inainte de a intra intre halcile mecanismului numit sistemul medical din Romania, sau chiar va ucide, cum s-a intamplat cu ingerasul numit Ioana pe care un medicament adminitrat fara teste prealabile, probabal in doza mai mare decat suporta micutul ei organism deja epuizat de o saptamana de boala si de alte antibiotice.Pentru  lanturile de magazine nu sunteti decat un client pe care prin reclame stralucitoare si vide de continut, incearca sa-l pacaleasca.Pentru politicieni contati doar prin votul pe care il puteti oferi acestora in schimbul unor promisiuni care se vor adeveri doar din intamplare sau printr-o exceptie care confirma regula.Tot speram, cu fiecare inocent care moare si cu fiecare vinovat ramas nepedepsit ca va scadea cantitatea de rau din Romania.Dar se pare ca ne inselam.Raul are zeci de fete si nu stii unde sa te ascunzi ca sa nu fii zarit de el: intr-o rezervatie de protectie a naturii?Dar ele de mult au fost imputinate si poluate prin diverse metode neortodoxe.In ce lume complet sterila si-ar putea creste mamele pruncii spre a-i feri de virusi, de microbi si de medici indiferenti?Unde ar fi putut sarmanii parinti pe care nimeni niciodata nu-i va consola de pierderea uriasa suferita, sa-si duca  odorul?Au plimbat-o de la un spital la altul increzatori, sperand ca doctorii care uneori chiar fac minuni, o pot salva, neimaginandu-si ca amigdalita e boala mortala.Dar nu ea e boala mortala ci indiferenta, nepasarea, dorinta de a pasa responsabilitatea pe umerii altui medic, exact ca in cazul domnului lazarescu, duc la moarte.La moartea viitorului.

Nu stau sa numar cati copii au murit in spitalele Romaniei in ultimii ani din diverse motive.Le cunoatem toti, si totusi ne imbolnavim de diverse afectiuni ,  avem apoi naivitatea de a ne adresa medicului, nu vraciului.Si murim.Definitiv si iremediabil sporind cifrele sistemului cu inca o victima.O locuinta in plus, un loc de munca in plus pana cand ii vine randul si altuia sa fie victima a ceva sau a cuiva . Sa mori de moarte buna, cum se spunea candva, e un lux pe care putini si-l mai permit in Romania.

Ioana va deveni desigur subiect de film premiat.Prin filmele ei, Romania va deveni mai cunoscuta.Si se presupune ca, dupa fiecare asemenea jertfa inocenta, viitorii pacienti vor reveni acasa insanatositi si cu zambetul pe buze uitand ca au existat odata inocenti sacrificati pentru ca sistemul, in fine, sa functioneze normal iar cineastii isi vor gasi alte surse de inspiratie pentru multpremiatele lor filme.Cand se va intampla aceasta?

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s