Recitalul-Cap. I

Cap.I

Anatheea aruncă o privire îngrijorată spre sala uriaşă a restaurantului dar curand observă că nu avea motive de nelinişte: cu fiecare minut care trecea şi  apropiind-o  de momentul magic al inaugurării anunţat cu multe săptămâni înainte, numărul invitaţilor creştea. Şefii de sală se plimbau amabili printre mese şi îi conduceau  la mesele rezervate.

-Şefule, mai ai vreo masă liberă? Se auzeau voci la intrare adresându-se bodyguarzilor carea aveau ordine precise să nu-i primească decât pe cei cu invitaţii sau cu rezervări. Deşi aveau încredere în angajaţii lor, Anatheea, o femeie în ţinută de seară, încât ai fi crezut că e un oaspete care nu-şi găseşte locul, şi Horaţiu, secondând-o respectuos, inspectau totul spre a fi siguri că nimic nu era in neregulă.

-Theea…încercă bărbatul s-o liniştească văzându-i expresia îngrijorată ! Totul va fi perfect…

-Horaţiu…Gândeşte-te, după un an de zile, e firesc să-mi fac griji! E practic alt loc şi pe dinafară şi în interior…

-Theea…după seara asta, prestigiul tău va creşte!

-Dar cu ce preţ, cu ce preţ, Horaţiu! A fost o investiţie uriaşă, o sa-mi ia ceva timp până o vom recupera!

Localul, insignifiant la început,  devenise din an în an mai vizibil pe harta distractiei oraşului  provincial, făcându-i pe mulţi să-l prefere  în locul unui local din Capitală. Adevărul e că pe măsură ce acesta câştiga în steluţe şi rafinament, îşi pierdea vechii clienţi şi devenea tot mai mult apanajul unei elite a oraşului. Aici puteai organiza un majorat cu cateva clase de elevi,cu oferte în funcţie de pretenţiile financiare ale copiilor, de la adolescenţi din cartiere mărginaşe, la odraslele de bani-gata, oricine îşi putea împlini aici un vis sau un capriciu, putea deschide porţile unei iubiri sau putea închide discret o relaţie îndelungată, oficială sau nu. A avea cont la Anatheea era dovada bunului–gust, a rafinamentului, era ceva ce consfinţea apartenenţa  la o altă lume. Iată de ce, de la o renovare la alta, localul devenea tot mai elitist atât în privinţa clientelei cât şi a personalului.Prea puţini erau cei care o urmaseră pe carismatica patroană pe traseul ei dificil început în urmă cu douăzeci de ani când achiziţionase această casă veche într-o zonă centrală a oraşului. Renovând şi investind puţin câte puţin în fiecare an, casa bătrânească se transformase peste noapte în complexul uriaş care se zărea de la distanţă şi care devenise nu doar un loc în care intri ca să mănânci ci un loc în care intri să savurezi o mâncare exotică, un spectacol minunat, să participi la o seara greu de uitat.De la tacâmurile Jardin d’Eden , lumânările parfumate, candelabrele de cristal, mobilierul în stil clasic, până la atitudinea stilată a chelnerilor, totul transmitea stil, eleganţă, rafinament care îţi creau dependenţă.

Printre puţinii care rămăseseră alături de ea, se număra şi Horaţiu, vechiul ei prieten avocat, cândva instrumentul destinului care o ajutase să îndepărteze urmele unei iubiri neîmplinite, motiv pentru care Anatheea îl considerase mult timp nu prieten ci duşman.Între timp însă drumurile li se intersectaseră şi fiind exclus din Barou în urma unor afaceri dubioase acceptase protecţia Anathhei. Devenise acum omul bun la toate, având un statut ambiguu faţă de ea, devotat până la sacrificiul de sine , temut şi râvnit de alte restaurante care încercau să-i ghicească rolul .Ce era Horaţiu? Amant? Nu părea, de vreme ce nu o însoţea niciodată la petrecerile familiale! Angajat, nu, asociat poate, deşi era prea independent şi lua de multe ori decizii fără să o mai consulte, ea aprobându-le şi permiţându-i să efectueze orice tranzacţii .

Terminându-şi ultima verificare, cei doi intrară în biroul elegant al Anatheei dar pe care îl folosea de câte ori avea nevoie şi Horaţiu.

-Theea, îi spuse Horaţiu, eşti sigură că nu-ţi va compromite inaugurarea?

-Nu mă îndoiesc că va face faţă cu brio acestui eveniment!

Vocea îi trăda emoţia şi surescitarea:

-Poate că în seara asta vom afla într-adevăr cine este, de unde vine, ce ascunde, fără să vrea… Se auzi o bătaie discretă în uşă.Era unul din băieţii de la aprovizionare :

-Doamnă, tocmai a sosit ultima comandă de flori!

 -Completează spaţiile din faţa scenei! Instalaţiile de sonorizare sunt în regulă?

-Bineînţeles, îl cunosc pe inginerul de sunet, l-am testat de atâtea ori cu alte ocazii.

-Dan, accentuă Anatheea, acum  este altceva. Nu ne putem permite să compromitem seara din cauza sonorizării!

-Vă asigur că toul va fi ok.Instalaţia de lumini, sunetul, totul va fi la înălţime!

-Nu uita că nu trebuie să-i asurzim pe invitați.Muzica clasică e altceva decât ce am servit până acum clientelei noastre.Au fost preveniți din campania de promovare. Cine vrea muzică lăutărească, manele, nu are ce căuta aici.

-Veți fi foarte mulțumită, încheie băiatul în timp ce se pregătea să iasă.

-Sunt foarte curioasă…spuse Anatheea, moment în care îi sună telefonul:

-Alo! De la revista 7 seri :Cu doamna Director!

-Da, eu sunt!

-Am sunat în legătură cu comunicatul de presă!

 -Vă așteptăm, îi spuse Anatheea cu o politețe rece, și închise.Acceptase la insistențele lui Horațiu prezența presei la inaugurare.Dar nu avea de gând să le permită să se atingă de trecutul Clarei.În nici un caz.

(va urma)