Recitalul -Cap. III

 

Cap.III

 -Cati, la Halowenul ăsta vreau să–mi fac de cap…Plecăm de aici…Știu un loc special…

-Anda, știi că nu am timp, trebuie să lucrez…Am recital sâmbăta viitoare…

-Lasă, nu se întâmplă nimic dacă o singură seară nu  studiezi…Haide… vorbesc eu cu profa de pian, să te înțeleagă…Și am o idee…

-Uf!Anda, cine știe ce idei mai ai? Ai grijă…

-Nu te speria…O să-ți placă .Cati, mai ții minte, când eram mici și toți spuneau că suntem gemene…deși eu sunt șatenă , tu…blondă…

-Mă faci curioasă, Anda, zi odată…

-Păi, uite, hai să ne costumăm, eu să fiu tu, tu, eu…La 7 vine Sorin să ne ia….El e primul care va trebui să se lase păcălit.

Cele două fete își schimbară rapid rochiile, bijuteriile iar Anda scoase din geantă două peruci, una brunetă și alta blondă.Cati  părea încîntată de jocul acesta.

-Bine dar…încercăea să afle detalii legate de locul petrecrii.Dacă ne deconspiră…vom fi singurele nemascate…

-Așa e…Te-ai gândit bine…dacă-i bal, bal să fie.Am avut eu grijă.Am închiriat două costume medievale de la teatru.Știi doar că avem aceleași măsuri.

*

Ce seară… Cati ar fi vrut ca ea să nu se termine niciodată…Îi plăcuse să-l ademenească pe Gabi, iubitul Andei. Evita să vorbească, ajutându-se mai ales de gesturi.Jocul de lumini o ajuta să -și ascundă adevărata identitate.Sorin era fascinat de noul parfum al celei pe care o credea Anda.Mâinile lui alunecau febrile pe corp profitând de semiobscuritatea și de aglomerația de pe ringul de dans.Cati îl îndepărta delicat, nedorind să-și divulge încă identitatea.Convenise cu Anda s-o facă mai târziu, jocul trebuia continuat cât mai mult timp, pentru ca după aceea amintirea acestei seri să devină un subiect permanent de discuții  și amuzament.

Seara părea desprinsă dintr-un basm.Mai fusese oare și la alte seri de Halowen ?Oare deghizarea o făcea să pară atât de specială?Sau noile senzații care îi invadau corpul în ciuda interdicției interioare care îi spune :”Nu ești Anda, tu ești Cati, ea este cea mai bună prietenă a ta și aceasta nu e decât o glumă bună…” erau de vină ?Se întreba cum se descurcă Anda cu iubitul ei.Oare luase jocul prea în serios ?Ce putea să facă spre a respecta regulile unui joc inventat de Anda ? Nu ! Era sigură. Anda, cea bună prietenă a ei știa să respecte regulile.Îi dovedise de atâtea ori asta.

La miezul nopții cele două fete se desprinseră din brațele băieților și reveniră cu înfățișări schimbate. Fiecare, de data asta se întoarse în brațele adevăratului partener, dar uitând să-și schimbe bijuteriile.Oare băieții simțiseră schimbarea ?Erau derutați și în scurt timp hotărâră să plece acasă.Se urcară în mașina lui Sorin, un Volvo micuț dar cu care făceau adesea plimbări în patru.Sorin era un șofer experimentat, conducea de la 18 ani.Dar în seara asta băuse ceva.Ieșiră pe autostradă. Sorin rula cu peste 120.Anda în brațele lui Gabi, era în al nouălea cer.Sorin încerca să ia parte la distracție dar Cati, singura care nu consuma alcool, încerca să-l distragă de la veselia din spate.Din spate, cineva le tot dădea flashuri.Sorin începea să se enerveze.

– ‘Tu-i mama lui de snob…dacă are Lexus însemnă că trebuie să mă umilească ? Las’ că-i arăt  eu lui…

Și în momentul acela micuțul Volvo țâșni ca și cum și-ar fi luat zborul de pe un aeroport.Un scrâșnet îngrozitor de roți, o frână puternică, metale care te strivesc, o apăsare, țipete, curcubee ciudate prin fața ochilor și apoi…nimic.

*

Prietenele Anathhei o priveau pe micuța Clara și nu înțelegeau de ce dintr-o dată îi țâșniră lacrimi uriașe in ochi.

-Mergeți singure, trebuie să văd ce s-a întâmplat cu Clara…

-Ok…Să nu regreți, îi spuseră doamnele pe un ton ofuscat !

 


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s