A mare si a mic de tipar…(reeditare)

Il vad scotandu-si cu grija caietele, cautand un loc al lui in casa supraaglomerata, coltisorul lui de liniste in care sa-si faca temele…Nu-l atrag rasetele copiilor care se aud afara, nici filmul de desene animate la care se uita surioara lui mai mica, abia la gradinita.Se grabeste sa-si intinda cartile, caietele pe masa, de parca ar avea tone de ganduri de exprimat in scris.Dar e abia prima saptamana de scoala si te intrebi oare ce teme grele ar avea de scris baietelul tau de  clasa I…

-Uf!Mami, vino si tu sa vezi, fac bine?

-Ce sa faci mami bine, bastonase si liniute?

-Nuuu!Mami!Ai uitat?Am tema…Un rand cu a mare de tipar si a mic de tipar…

Uf!:invatatoarele astea…asa repede sa dea teme acasa la baieti asa draguti , blonzi si cu ochii verzi cum este copilul tau.”Mami, daca as fi eu invatatoarea ta, ti-as da bomboane si jucarii…in pauze”

-Mama, baiatul  devenit grav, imi spune „mama”, noi nu avem pauze.Noi stam si in recreatie sa scriem bastonase, liniute si uite, am si trecut la a mic si a mare…Nu ca alti lenesi de la alte clase care intarzie o jumatate de semestru pana trec la litere.O fi stiind ea invatatoarea ceva, nu ma apuc sa ma cert cu ea.Se grabea mereu sa fie cu materia inaintea programei, sa aiba timp sa fixeze cunostintele in mintea copiilor care poate nu aveau acasa o mama rabdatoarea ca mine care sa-i intrebe ce au de scris si daca nu cumva au uitat ca maine e scoala.De aceea venea mereu prima dimineata la scoala si exersa pe tabla cu copiii matinali litere, cuvinte, calcule, reguli…Constiinciozitatea ei uneori ma irita, faptul ca nu tolera nici o greseala, oricat de mica,  dar mai tarziu, cand fiul meu  a deprins de la ea rabdarea si constiinciozitatea, permanenta nemultumire si refuzul de a te culca pe lauri cand ai fost odata laudat, i-am multumit doamnei invatatore de la scoala Generala nr 75.Nu am mai trecut de mult pe acolo sa-i spun ce mai face elevul ei de acum multi ani.S-ar bucura sa afle, desigur, cat de mult i-a folosit disciplina impusa, seriozitatea si refuzul oricarei concesii, permanenta dorinta de autoperfectionare pe care atat noi, familia, cat si doamna invatatoare, i le-am impus.

Doamna invatoare, nu stiu ce mai fac ceilalti elevi ai dvs, cat de sus au ajuns, daca increderea dvs in ei s-a adeverit sau nu: dar vreau sa va spun un lucru, baietelul care scria urat, dar care avea o fantezie bogata, facea compuneri exceptionale pe care le notati mereu sub 10,  avea mereu probleme cu matematica, platea mereu tribut de lacrimi premiului I de la sfarsit de an, care il ocolea cu intentie sau nu, a terminat bacalaureatul cu o medie printre primii elevi din Bucuresti si acum, desi departe de mine, ma reprezinta cu cinste si ambitie, reusind sa ma faca sa uit faptul ca , odata, pe vremea cand Premiul I reprezenta pentru mine si familia mea suprema incununare a inteligentei, am plans la serbarea de sfarsit de an …

Dar viata mi-a demonstrat ca premiantul din clasa I nu ia totul

 
 
(Articol publicat aici)

 

 

 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la A mare si a mic de tipar…(reeditare)

  1. livia spune:

    Emotionant text. Elogiul unei Doamne Invatatoare Adevartate. asa, cu „A” mare. Intru cinstire si daruire. Binecuvantat text! Cu drag, Livia

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc foarte mult.Da, a fost o Doamna Adevarata , fiica mea a invatat multe de la dumneaei desi, ca orice dascal de multe ori din perfectionism poti gresi si poti fi mai dur decat e cazul, nedreptatind pe unii copii.Dar acest lucru i-a prins bine fiicei mele dragi care este extrem de ambitioasa si competitiva, perfectionista, atenta la detalii, meticuloasa si corecta.Doar e fiica mea, nu?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s