O picatura de viata…ploaia

Publicat pe 16 septembrie 2012 de Maria Postu


Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la O picatura de viata…ploaia

  1. livia zice:
    17 septembrie 2012 la 3:54 PM

    Ploaia
    O unduire pe creştetele viului acestei planete
    Balsam crestător, descătuşare a singularităţii vocalice,
    Mărita, Ploaia, se vrea joc al descătuşărilor…
    Apoi, cam abrupt, mai multe linii melodice
    -mi zguduiră auzul, înfricoşător şi-asurzitor
    ca-tr-o fugă de Bach, fundal tipic, pentru Néné…
    Câte tainice dorinţe de-a simţi „fiorii stranii…”,
    scriind despre „spaimă” sau despre „coşmarurile”
    prefigurate de vizualizarea unei
    „hiene de dincolo de forma unui nor…”
    Oratoriul devine „cortegiu infernal de sunete”,
    bizar, zidit între două linii de forţă
    Şi-aşa, ropotul virtuosului… tulbură minţile,
    sfâşie gândul terestrului ritm.
    Şi-atunci dorim intervenţia Caloianului
    Şi-o rugă fierbinte către zeul Tlaloc, stăpânul.
    Livia Ciupercă

    Mereu, un gand cald. Cu drag… si-un An Scolar Innobilat cu Premii!

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:
    18 septembrie 2012 la 5:15 PM

    Multumesc pentru frumoasele versuri atat de adecvate fotografiei mele.Da, mi-e dor de o ploaie in rafale puternice care sa ma umple de vise si de emotii unice .Sper la premii multe pentru elevii mei si la cat mai multe bucurii estetice pentru cei ce iubesc scrisul si cititul si nu pot trai fara asta.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s