CUM SA TE DESPARTI FARA LACRIMI SI REGRETE…

Ma gasiti la aceasta adresa:  http://www.mariapostu.ro/

Nu poti locui in doua case in acelasi timp…Fiecare iti pastreaza o parte din amintiri, din suflet, esti mereu rupt in doua:cand te afli in una din ele si incerci sa aerisesti, sa uzi florile, sa schimbi cuvertura sau sa dai un telefon, te gandesti la cealalta:oare acolo cum este acum?Daca ma cauta cineva si eu sunt aici, cine sa-i arate drumul spre mine?Daca a fost furtuna si am uitat ferestrele deschise?Daca acolo e soare si mi se vor ofili toate florile?Dificultatea impartirii, mereu inegale si nedrepte producea un fel de suferinta.As fi vrut sa le am pe amandoua sau eu sa ma dedublez.Sa-mi mut rand pe rand, sufletul si mintea, cand pe maripostu.wordpress.com, cand pe mariapostu.blogspot.com.Si totusi, am covietuit cu jumatati de masura mai mult de 2 ani, impartindu-ma intre aceste doua bloguri oferite mie de cei apropiati care considerau ca doar acolo si nu aici, doar aici, si nu acolo, ma pot eu exprima mai bine.Le tradam oare cand scriam mai mult pe unul decat pe celalt?Le jefuiam oare cand luam articole de la unul si il imbogateam pe celalt sau ma saraceam pe mine rupand bucati de suflet spre a le imbogati pe amandoua?Nu stiu…Am scris aici 476 de articol, ar fi fost mai multe dar odata, cand am avut impresia ca sunt plagiata am taiat in carne vie si am eliminat foarte multe. Am gresit, desigur, daca esti copiat inseamna ca esti bun, nu? Oricum, nu ma tem de asta, inspiratia mea nu a pierit, chiar daca nu castig bani din blog, dar in mod sigur, castig prieteni. Daca ar fi sa ma intrebati care a fost cel mai drag post mi-ar fi greu sa aleg.In orice caz, nu l-as omite pe acesta , sau pe acesta, nici pe acesta si multe altele…Oare mi-ar putea confirma cineva ca am gresit? Sau m-ar putea acuza cineva ca il abandonez pe unul dintre ele?Dar oare chiar asta se intampla acum, chiar acum cand scriu si cand privesc pentru ultima data la toti trecatorii care au trecut prin dreptul ferestrei mele:unii mi-au zambit, altii  mi-au oferit cuvinte calde sau  s-au oprit de multe ori pe la geamul meu si ne-am simtit bine impreuna.Le multumesc tuturor si ii astept in locuinta mea cea noua in care voi duce incet-incet tot ceea ce ma reprezinta si ma defineste .Sau poate ca nu voi duce chiar tot:O sa revin aici cat de des pot si poate voi mai scrijeli ceva pe ecranul acestei ferestre.Si orisicat de mult voi duce, ceva va ramane pe veci aici:emotia cu care am scris aceste randuri, de-a lungul timpului nu va putea fi retraita niciodata.Voi scrie poate alte texte inspirate, vor mai trece poate pe la fereastra mea alte chipuri sensibile si amabile dar ceea ce am trait aici va ramane mereu aici.Bun ramas, blogule!Multumesc wordpress!

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la CUM SA TE DESPARTI FARA LACRIMI SI REGRETE…

  1. La mulţi ani şi toate gândurile bune, Maria! Multă sănătate, bucurii alături de cei dragi şi spor la scris!
    Cristi şi Geanina

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Va multumesc foarte mult!Si eu va doresc tot ce e mai bun din viata, inspiratie, dragoste si armonie!

    Apreciază

  3. George spune:

    felicitari pt blog

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc, la fel si dvs.Va astept cu placere si aici:http://www.mariapostu.ro/2013/04/concert-de-pian.html

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s