lacăte pe buze

Toate căminele prin care ai trecut seamănă ca niște surori vitrege,

unele au același tată altele au  doar mamă, altele

nu au nici mamă, nici tată,   în acestea mi-a fost dat să trăiesc

”să trăiesc” ca și cum asta s-ar fi putut numi viață,

în căminul zece nu ai voie să fii treaz noaptea,

în căminul șapte ușile nu se încuie

și lacătele se pun doar pe buze,

în căminul trei unele etaje sunt închise

și există intrări și ieșiri secrete pe care nu le-am găsit niciodată

și mă întreb dacă locatarii lor erau pedepsiți sau recompensați

pentru ceva,

toate căminele au portari stilați care țin la brâu chei

cu care pot doar să închidă porți,

am văzut doar o dată un portar care știa cifrul tuturor porților închise

dar a doua zi a fost dat afară sau dat înăuntru,

tot orașul era împânzit de cămine, unii știu,

alții au știut dar au uitat,

alții vor să uite, dar nu pot ,

alții sapă noaptea tuneluri în pereți dorind să găsească ieșirea spre cer,

acum merg să vizitez parcurile crescute în locul lor,

mallurile crescute în locul lor,

și ele continuă să urâțească petalele florilor

și să tulbure artezienele din mall,

prin acoperișul de sticlă cad fulgi negre

și continuă să se audă țipetele doamnei pedagog

urlând stingeți  luminaaaa,

toate căminele incendiate, aruncate în aer,

dărâmate de furtuni mai trăiesc

când mă privesc în oglindă continui să  le văd

căminele vitrege fără mamă, fără tată

în care mi-a fost dat să fiu zidită.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la lacăte pe buze

  1. adelina spune:

    Grozav de autentic,,,ma regasesc in acest poem!Felicitari!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s