Acei ani de liceu

Ar fi putut fi o informație clasificată șI totuși

toată clasa o știa ba chiar toată școala.

Mimezi inocența când vi se-ntîlnesc privirile

în timpul orei de chimie:

Silvia nu mai locuiește cu părinții de mult.

Silvia locuiește cu iubitul ei,

Silvia are un iubit deși ea este doar în clasa a noua.

E o blasfemie,  o privești din ce în ce mai curioasă

fascinată de misterul Silviei.

Are aceeași uniformă ca și tine. Nu-și vopsește părul. Are manuale școlare noi

ca și tine cu fotografia tovarășului pe prima pagină. Când iese de la școală își scoate

ecusonul pe care-l poartă prins în niște ace. E atentă la ore ca și tine,

Ridică mâna și răspunde ca și tine. Silvia zâmbește când privirile vi se întâlnesc.

Poate știe că tu știi?

Silvia e la fel ca toate fetele din clasa a IXa de la Liceul de Muzică și Arte Plastice.

Pictează, nu lipsește de la orele de istoria artei sau de perspectivă. Își predă la timp

lucrările și viseaza ca și tine să ajungă într-o bună zi un mare artist.

Într-o zi Silvia te va învăța să fumezi și cum să faci o cafea bună

chiar atunci când cafeaua era un lux. Silvia e la fel de vie ca fiica ta din clasa a IXa și

te întrebi câte Silvii sunt azi în clasa fiicei tale și care este cel mai mare secret al lor.

Reclame

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Acei ani de liceu

  1. livia zice:

    Acest poem ne-a plasat „din spatele ferestrei” în faţa – dar nu a ferestrei – ci în inima acestui present tulbure. Draga mea Doamnă, e atât de dificilă Evadarea de Real! Extrem de dificilă! Dar necesară! O vară liniştită şi o vacanţă binecuvântată!

    Apreciază

  2. Maria Postu zice:

    Multumesc, draga doamna Livia. Ma bucur sa primesc vesti din Real si din Prezent. E foarte greu sa scapi din fascinatia trecutului reinventat si retrait cu fiecare poem dedicat lui.
    Si dvs o vara implinita cu soare si tot ce va doriti!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s