Lipind pagini lipsă

Proprietarul mi-a scos mansarda la închiriat

şi eu nu am putut să-i spun că încă sunt aici

vin în fiecare zi viitorii chiriaşi

amatori de un chilipir

o mansarda ieftină cu o bibliotecă plină de cărţi şi conspecte

cu manuscrise nepublicate

cu şoareci blânzi care nu-i tulbură noaptea

Cd-uri cu jazz şi discuri vechi pe care poţi asculta poveştile foştilor locatari

e adevărat eram restanţieră cu chiria pe ultimul an

dar de aici până a mi se pune locuinţa la închiriat

e o cale foarte lungă

mă întreb ce vor face viitorii chiriaşi când se vor trezi

cu mine la miezul nopţii răsfoind manuscrisele neterminate

derulând casete vechi

ascultând discuri uzate  lipind pagini lipsă din trecutul meu

dar e-atât de plăcut să locuieşti clandestin

şters de pe lista doctorului de familie

şi de la asigurări fără nevoia de a fi în pas cu moda

şi fără obligaţia de a mai răspunde la mailuri sau la telefoane

îţi rămâne doar plăcerea de a te strecura uşor pe scara de serviciu

până în depozitul de cărţi al librăriei din vecini

unde aveai întotdeauna restanţe de plată

citind până în zori

ultimele apariţii editoriale care vorbesc cu ipocrită durere

despre tragica ta dispariţie

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s