Apleacă-te, să te văd mai bine!

Apleacă-te, să te văd mai bine!

Privim, observăm, ne uităm, dar oare vedem ce trebuie, cât trebuie și când trebuie? Vă rog să faceți un scurt exercițiu de imaginație și să vă transpuneți în rolul lupului, al bunicii sau al Scufiței roșii.Care dintre ele vi se pare mai profund, mai uman, mai empatic?

Mama: Draga mea, sunt prea ocupată azi ca să mai merg la bunica, mama tatălui tău, ca să-i duc pachet de mâncare. Știi foarte bine că bunica ta nu acceptă să meargă la azil unde au ajuns până și vedete renumite, așa că trebuie, noi , familia, să avem grijă de ea!

Scufița roșie: Dragă mamaă, decât să merg la școală la clasa zero, prefer să merg la bunica! Poveștile ei sunt mult mai frumoase, chiar dacă nu am acolo tabletă și desene animate!

Mama: Scufița roșie, ți-am pregătit coșul cu produse bio, de cea mai bună calitate, așa că sper ca bunica să fie mulțumită și să nu mai încerce să-și înfluențeze fiul în mod negativ în ceea ce mă privește!

Scufița Roșie: Cum adică, ”negativ”?

Mama: Păi, mă acuză că stau prea mult la Mall, că în loc să am eu grijă de tine te las la after scool până la ora 6, că în loc să gătesc eu, prefer să fac comandă de la firme de catering și apoi îl întreb dacă i-a plăcut mâncarea făcută de mine…

Scufița Roșie: Mami, eu vreau să stau cu bunica, mai bine decât să stau la after scool!

Mama: De ce,  îngerașul meu?

-S R: Pentru că doamna de acolo nu ne ajută la teme și nici nu e atentă la ce facem noi! De pildă, când Darius mi-a smuls scufița din cap, ea în loc să-l certe i-a spus bucuroasă: ”Bine că m-ai salvat de scufița asta roșie că m-a innebunit bunica fetei de câte ori mă sună să mă întrebe ce părere am despre Scufița roșie!

Mama: Din fericire am reușit să  o recuperez și acum te vei duce la bunica ta să-i duci un pachețel!

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Diverse, intrebari esentiale și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Apleacă-te, să te văd mai bine!

  1. Adelina zice:

    Foarte bun textul! Interesantă interpretare! Felicitari! Mi-ar plăcea sa mai aud si alte bAsme reinterpretate!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s