Prada mea de-o zi – Ma proie quotidienne

Prada mea de-o zi

Vine seara şi ne aşezăm amandoi la sfat

şi eu îţi pun în faţă micile mele  întâmplări

în lanţuri supunându-ţi-le, prada mea modestă de-o zi,

numai eu ştiu cât a trebuit să mă umilesc pentru ele,

cum a trebuit să le smulg din ghearele zilei de ieri

prefăcându-le într-o supusă pasăre azi, numai eu cunosc voluptatea luptei

cu neprevăzutul care-ţi fuge din braţe ca un peşte uriaş

ai cărui ochi te acuză fără drept de apel,

numai eu cunosc speranţa cu care alergi, alergi,

spre o ţintă invizibilă,

disperarea cu care strigi, strigi clipelor

să se oprească, să le poţi trăi pe îndelete,

să le poţi depune la picioarele tale ca pe o

inutilă şi nevinovată pradă…

Ma proie quotidienne


Arrive le soir et on prend son temps de se confesser 
et moi, te déploie devant toi mes petits faits enchainés
pour être évalues, ma proie modeste d’un jour 
ce n’est que moi qui sais combien j’ai dû m’humilier pour eux; 
comment j’ai dû les arracher des griffes du jour passé
en les transfigurant aujourd’hui en un oiseau soumis,

ce n’est que moi qui connais la volupté de l’enclenchement

avec l’imprévu lequel glisse de tes bras comme un poisson dodu
dont les yeux t’accusent sans aucun droit d’appel,

ce n’est que moi qui connais l’espoir laquelle te colle,

te colle quand tu cours vers une cible invisible

le désespoir avec lequel tu cries, tu exiges aux instants de suspendre leur vol,

pour que tu puisses les gouter à ton gré

pour que tu puisses les déposer à tes pieds

en guise d’ inutile et innocente proie…

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s