O noua aparitie: Borne, poeme de Maria Postu

Copiii din flori de ciulin

stăteau acolo și aruncau înspre păsările flămânde  bucăți de pâine uscată și cioburi de farfurii sparte

ale unui ospăț care nu era al lor

se amuzau privindu-se în ochiurile de apă murdare

în care altcineva își spălase trecutul  din care ei lipseau

apărați de misterul nașterii lor se credeau aleșii greu de recunoscut

dincolo de aparența unui trup înspinat și a unor brațe respingând

orice tentativă de îmbrățișare

copiii florii de ciulin

descoperiți de un navigator online solitar ca un continent necolonizitat

se lăsau priviți, filmați, aclamați, compătimiți, ignorați, uitați

de cineva care le-ar fi putut fi frate, le-ar fi putut fi mamă, tată, prieten

dar acel cineva   era mai puțin decât o floare de ciulin

dacă le-ar fi fost sete foame dor de ducă sau dor de ură cineva le-ar fi  servit

 într-un cocteil otrăvitor o mulțime de sentimente necunoscute

 ce i-ar fi putut metmorfoza în flori atrăgătoare bune de pus seara la butonieră,

în părul unei fete sau pe masa pe care era servită cina.

ele, florile înzestrate cu auz și văz înregistrând ca  un microfon bine plasat minuscul

toată suferința nespusă a invitaților și tot ce-ascunde rujul violet al fetelor de-o seara,

florile ce ți-ar fi putut tulbura somnul cu parfumul lor insidios cu petalele lor zdrențuite

flori clandestine, flori virgine, flori însetate, respinse, strivite, flori de seară flori de noapte

flori cuib de nebunii flori cuib de-nțelepciune

flori de cenușă și flori înaripate

redevenite copii când dirijorul pierde bagheta

undeva se pregătește o transfuzie pentru ei undeva se construiește un refugiu

cineva își pregătește să lanseze un nou parfum al florilor de ciulin

(pom din volumul aparut la editura Scoala Ardeleana, Cluj 2020)

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s