Altamira

MOTTO:”Într-o după- amiază , in vara anului 1879 ,arheologul Marcelino de Sautuola a   descoperit o mare peşteră pe proprietatea sa din Altamira, in nordul Spaniei

                                                                                          Daniel Schmidt

 -Domnule grădinar,îi spuse Don Marcelino prietenului său, grădinarul

-căci supus nu-i putea fi, dar nici stăpân nu-i devenise incă- aş vrea să fii martor

 la expediţia mea in Altamira . M-am visat intr-o arenă ciudată inconjurat de

“toros” uriaşi , de bizoni uriaşi împotriva cărora nu puteam lupta.

Amintirea parfumului grădinilor tale m-a ajutat să evadez intotdeauna la timp ,

 niciodată nu mi-ai oferit in palmă altceva decât parfumul , iluzia,

promisiunea unei glorii târzii, d-le grădinar , cu ce seminţe şi unde

 îţi cultivi grădina pe care nu ţi-au distrus-o nici taurii mei din Altamira,

 nici bizonii roşii, nici căprioarele delicate , cerbii cu coarnele in care poartă

  mistere eterne, nici mistreţii hrănindu-se de milenii cu piatra pereţilor peşterii ,

 tu ,care nu te temi de nimic, izolat in grădina ta iscată din spaimă şi linişte,

 din virtute si păcat, urmându-şi linistită traiectoria in galaxie ,

cum ar spune un astronaut din secolul XXI, roag-o să mă poarte şi pe mine inapoi

 spre Altamira, m-am visat sfâsiat de colţii bizonilor roşii ,

 costumaţi in mantii academice , cu ochelari pe nas, 

 acunzându-mă de impostură şi fals, punandu-mă la zidul oprobiului public,

 domnule grădinar.

Altamira
Motto:
’’Un après-midi de l’été 1879, l’archéologue Marcelino de Sautuola a découvert une grande grotte sur sa propriétéd’Altamira, au nord de l’Espagne.’’
                                                                             Daniel Schmidt


Monsieur le jardinier, dit Marcelino de Sautuola à son ami le jardinier, car celui-ci ne pouvait pas encore être sonassujetti mais et il n’était pas non plus devenu son maitre pour l’instant, je voudrais vous prendre en témoin dans monexpédition en Altamira. J’ai rêvé que j’étais dans une arène étrange entouré de taureaux géants, de bisons immenses, contre lesquels je ne pouvais pas me défendre ,le souvenir du parfum de vos jardins m’a aidé toujours à point, vous ne m’avez jamais mis d’autre chose entre mes mains que le parfum, l’illusion, la promesse d’une gloire tardive, monsieur le jardinier ; quels grains semez-vous et où cultivez-vous votre jardin de manière à ne pas avoir été détruite ni par mes taureaux d’Altamira, ni par les bisons rouges, ni par les délicates biches, ni par les cerfs dont les cornes renferment d’éternels mystères, ni par les sangliers qui se nourrissent depuis des millénaires de la pierre des murs de la grotte, vous, qui n’avez peur de rien, isolé dans votre jardin issu de l’épouvante et du silence, de la vertu et du péché, poursuivant tranquille sa trajectoire dans la galaxie –comme dirait un astronaute du XXI-ieme siècle, priez-le à m’emporter moi aussi vers Altamira; j’ai rêvé que j’avais été mis en lambeaux par les crocs des bisons rouges , vêtusde robes académiques, portant des lunettes sur leur nez à m’accuser d’imposture et de fausseté, à me jeter au mur de l’opprobre publique, monsieur le jardinier .

(Traducere de Ileana Avasilencei)

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...Nu insa si ultima: Cutia postala a cerului, Leonor si zanele...si mai urmeaza...
Acest articol a fost publicat în intrebari esentiale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Altamira

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s