Miercuri, 15 decembrie 2021 a avut loc premierea celor patru laureati distinsi cu premii pentru volumele publicate in 2020. Juriul a fost compus din Horia Gârbea, Presedintele Filialei, Bogdan Ghiu, Daniel Banulescu si Vasile Poenaru.
Volumul meu Borne aparut la editura Școala Ardeleană, Cluj, a primit premiul ”Mariana Marin” pentru Cartea Anului.
Au mai fost acordate urmatoarele premii:
Premiul OPERA OMNIA pe anul 2020 doamnei Passionaria Stoicescu
Premiul „Ioan Flora” pentru Cartea Anului 2020 domnului Petre Ioan Crețu
pentru volumul Recviem pentru o roată bolnavă mintal, Editura Neuma.
Premiul „Cristian Popescu” pentru Cartea de debut a Anului 2020 doamnei Iulia Nicolau pentru volumul Metamorfoze și câteva păreri, Coresi Publishing House.
Vienes en las cartas de los no escritas, flotando en el agua en busqueda de ruletas seguras o de aquellas que se ganaron fortunas y arruinaron palacios tu bata escondiendo antes trucos baratos ondea como una bandera vencida,
y las manos que te buscan tropiezan en las sombras y en los nombres de quienes te deseaban y no tuvieron el privilegio de poseer tu alma porqué fuera yo la elegida,
Hice acrobacias en el frágil puente entre el sí y el no me derrumbé ante los ojos de los espectadores, no evité la hoja de tu cuchillo
cuando en el último espectáculo no diste en el blanco, y nadé con los delfines al atardecer recibiendo con el azúcar prometido una gota de veneno.
Vienes de los cuadros con los que soñaban los pintores arruinados en Moulin Rouge tengo las manos manchadas de todos los colores que deslizán por tu rostro cansado en la mañana, estoy esperando la sentencia por el delito de no haber podido venderte a cambio de una copa de vino y de una cama caliente,
por el delito de haberte crucificado en un naipe imprimido una sola vez y con el cual juego cada noche apostando todo nuestro pasado común y este futuro que estoy vendiendo en dosis pequeñas a los jugadores cuyo tiempo se acabó.
Quelqu’un me dicte les mots qui je suivis chaque matin comme je suivis d’autres points cardinaux que j’ai inventés, quand j’ouvre les yeux, un livre ou une fenêtre, m’apprend de ne pas m’assoir sur un seuil fragile et pourtant, je le fait avec une innocence tragique chaque fois et je me laisse balayée avec le pelle par quelqu’un soigneux sans savoir si la femme tellement décomposée et recomposée jour par jour c’est la même avec celle que vous voyez passant impénétrable avec son sac en ayant au travail ou glissant dans les cascades des mots, risquant de ne pas pouvoir y évader jamais, se cachant dans son silence comme dans un fauteuil de dernière génération, sans des arques, des oreilles ou des couleurs imprimées, c’est seulement l’idée d’un fauteuil où je me repose, comme une femme dans les souvenirs de l’homme qui l’aime, je tourne parfois la tête pour le regarder, pour lui remercier lui, il me dit un mot que je n’ai pas demandé mais dont j’ai absolument besoin…
Ati ras impreuna, ati plans, ati vibrat in fata acelorasi vitrine,v-ati refugiat in aceleasi tablouri, ati ascultat aceleasi simfonii tu, cantate la metrou, el, intr-o sala de spectacole….Ati visat si ati sters apoi visele cu buretele, ati cladit castele de nisip, v-ati vandut vize pentru fericire promitandu-va castele in Spania si ati traversat clandestin toate granitele imposibilului fara sa va pese daca veti fi sau nu prinsi a doua zi si inchisi in cele mai indeparte carcere ale memoriei cuiva…Ati facut proiecte comune dar ati construit doua intrari, ati impartit acelasi pat dar v-ati invelit cu cosmaruri diferite, ati baut aceeasi cafea dar tu credeai ca beti in cesti din portelan de Sèvres, el – din pahare de unica folosinta…
Si nu au mai ramas decat niste nume care nu iti spun nimic...Ai vrea sa le stergi, sa le lovesti in silaba cea mai dureroasa, sa te dezintoxici de…
Moto:”Daca vrei sa fii iubita cu adevarat de cineva in viata, ia-ti un caine sau o pasare de curte.”
(Din sfaturile unei vechi prietene)
Ei sunt batrani de cand ii stiu.Nu stiu ce le-a imbatranit mai intai: vocea, hainele, rasul pe buze aratand dintii lipsa, zambetul had, intrebarile aparent amabile, in realitate dornici sa-ti smulga o marturisire involuntara, un secret rusinos pe care sa-l molfaie intre gingii cu ceilalti batrani cateva saptamani pana cand tu sau alt vecin imprudent le va oferi alta informatie buna de ros pana la maduva.In propria ta casa te simti sechestrata de privirile lor,care te urmaresc ca si cum un reporter de la o emisiune de cancan ar dori sa-ti monitorizeze fiecare moment in care te mistui in casa ta care demult nu mai e a ta ca si cum, intr-o emisiune bigbrothers de proportii uriase, intreg universul ar fi cu ochii…
Este aproape ora prânzului dar încă nu am terminat de pregătit masa.Stau în fața ferestrei de la bucătărie și admir căderea fulgilor de nea încercând să uit de ce se poate ascunde în spatele unei ninsori abundente, privind-o doar ca pe un spectacol.Zgomotul hotei, melodia care se revarsa din boxa radioului, mă împiedică să mă concentrez suficient asupra dansului ninsorii și să mă rup din acest cotidian plictisitor și monoton, repetat aidoma, duminica de duminică.Deodată, îmi atrage atenția un grup de patru fetițe, zglobii,ce nu pot să aibă mai mult de 12-13 ani.Au coborât dintr-o mașină care apoi întoarce, iese de pe alee în bulevard și nu o mai zăresc foarte repede.Fetițele se așteaptă una pe cealaltă apoi se îndreaptă aproape alergând spre scara blocului cu 10 etaje din fața blocului meu cu patru etaje.Observ că una dintre ele are în mână un tort, alta un buchet de garoafe roșii…
Undeva ma asteapta o duminica…Sa nu uit aragazul deschis.Sa verific de doua ori daca am inchis toate robinetele.Sa ud florile deoarece voi lipsi mult timp.Sa dau pisica unei vecine sa o ingrijeasca in absenta mea.Sa–mi ia ramas bun de la caine…Sa verific ultimele mailuri si sa-mi cer iertare ca nu le voi mai raspunde pentru nu stiu cat timp.Undeva ma asteapta , timida, rusinata ca a venit atat de tarziu, curioasa in sfarsit sa ma recunoasca, dornica sa- mi impartaseasca ce am ratat de la plecarea mea de acolo din raiul ei, trista ca poate sunt obosita si nu ma voi bucura de toata frumusetea ei, dezamagita ca nu am plecat de bunavoie, prea constienta de frumusetea ei ca sa se teama ca nu o voi placea, contrariata ca nu m-am gandit la ea pana acum, sensibila si generoasa sa-mi ofere compensatii pentru toate duminicle care mi-au lipsit, au intarziat sau nu au venit niciodata.Undeva ma asteapta o duminica…Dar imi voi schimba adresa si voi ramane in aceasta zi de vineri cu gust de duminica visata si mai frumoasa decat orice duminica posibila in orice viata…