Un singur poem, două variante

Amour secret

La femme au visage voilé a loué quelques heures

 pour un amour secret, les chauves-souris et d’autres ennemis de la lumière

rôdent autour de cet endroit secret,

 sombres sont les cadrans au-delà desquels elle se cache et inutile

 l’insistence  des pourchasseurs, on entend uniquement le cri des aiguilles déformées

  cherchant en vain de s’approprier le sublime dressage du retour en arrière…

Iubire secretă

Femeia cu voaleta pe chip a-nchiriat câteva ceasuri

pentr-o iubire secretă, dau târcoale în jurul tainicului loc

liliecii şi alţi stranii duşmani ai luminii, întunecate sunt

cadranele dincolo de care se-ascunde ea şi inutilă

strădania urmăritorilor, se-aude doar ţipătul schingiuitelor ace

încercând zadarnic să înveţe sublimul dresaj al întoarcerii înapoi…

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , | Lasă un comentariu

Amintiri

https://archive.org/details/ZEZNuTeVreauAziMaiaMartinMariaPostuDorinaSisuLecturaMaiaMartin2

Azi e doar o fărâmă de timp
Din care refuz să muşc,
azi e o adunare de ore strivite
de apăsarea dorinţei de a deveni secundă de iubire,
îl las pe azi să se umple de parfumuri şi amintiri banale
aştept un mâine lung cât o secundă dar mustind
de miresme orientale şi de armonii rare,
teme-te de mine, cea de azi,
visează-ma mâine ,
până atunci strânge oasele unui timp veşnic
Al nostru fără azi ci doar mâine şi ieri

Maria Postu

* publicata la 11 mar. 2013

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Plecarea unui mare poet- LUCIAN MANAILESCU

Am aflat cu mare Tristețe despre dispariția unui scriitor și a unui OM de cultura deosebit, pe care am avut onoarea sa-l cunosc. Lucian Mănăilescu!

Iată ce scria domnia-sa intr-un mesaj adresat numeroșilor sai prieteni literari:

Stimați prieteni,

Această carte face parte din puterea mea de a supravieţui. Sper să găsiţi, în paginile ei, o picătura din ceea ce ne face să înfruntăm zădărnicia.”

Din acest volum Intitulat Amurg in șoaptă, reproduc un poem deși as putea cita toate poemele.

COCHILIA DE MELC


Nu mai învaţă nimeni arta samurailor

  • nobila artă de a muri – se moare anapoda, printre lucruri, întâmplări şi amintiri rupestre…
    Se moare dimineaţa şi seara, se moare frenetic, nimeni nu mai are timp
    să trăiască ziua de mâine, în laboratoare
    se clonează dinozauri şi păsări Arheopterix, internetul zbârnâie, bombele cad nevăzute
    şi nu mai e loc în morminte, nici în America.
    Stephen Hawking bănuia că, de fapt,
    am fost exilaţi într-un univers paralel,
    acolo unde vom descoperi, foarte curând,
    cochilia goală de melc în care a locuit Dumnezeu.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Jocurile memoriei- cronica la volumul de poeme Borne

de Ștefan Vida Marinescu

Jocurile memoriei

Mereu inspirată, elaborând cu fantezie și simț dramatic o lirică bogată metaforic, în epicizări și nuanțe captivante (poemele având fior şi fir lirico-epic), poeta Maria Postu, în noua sa carte Borne de la cunoscuta Editură „Școala Ardeleană”, se situează în linia întâi a liricii noastre contemporane. Cu viziuni și reflecții, lirismul și imagistica textelor, ca o reverie de finețe și rafinament, oglindesc, printr-o memorie ca factor coagulant al timpului (cod genetic și A.D.N imagistic), în ipostaze și în „rătăciri” exprese, motivele certe ale arhitecturii poemului, dens, vast, estet, redefinind un stil, o remarcabilă personalitate literară. Aici, poetică, proteică.

În șapte secvențe, copilăria e o „hartă fidelă” și „un meridian rătăcitor” dar și „armură penibilă”; în ipostaze varii: în parc, în metrou, înlăuntru (poeta e „fântână”), alternând timpii reflecției, căci ea, poeta, a fost „literele mari de tipar”, într-o autodefinire subtilă, umilă, transparentă, în acest veritabil pelerinaj spre sine. Poeta iese și reintră în timp, pentru o „plantație” clandestină, atemporală, de magică introspecție.

Atingerile sensibilității poetice, în regim senzorial și senzual, vor convoca,evocator și invocator: figura mamei, nevoia de repere („sfori”), o eternă reîntoarcere în preajma unor copii din „flori de ciulin”, poemul vizând nevoia de comunicare, de comuniune, de ieșire din insomnie, din colivie, ținta fiind re-găsirea de sine.

Repudiind convențiile, un fel de pat procustian, un recipient izolaționist, al restricției existențiale, poeta se supune, deliberat, unui examen al Ființei (primind, desigur, „notă de trecere”) care nu a uitat căminele liceale ori estudiantine. A căror vitregi(r)e e ca o „zidire” de viu (n.n), plastic definită/definite ca „fără de mamă ori tată”, autoarea recentului volum îmbrăcând „haina umilinței”, ironizând, ingenios, poleiala și expunerea mediatică a starletei. Iar într-o mai puțin densă, lexical și stilistic, poemă (în „acuzaţie”) să fie invocată nevoia de salvare, căci uşile „nu se deschid”, ca o nevoie… de cercuri, irepresibilă și programatică, liric.

În alte cicluri: notația este evocator-picturală, cu Nike, Cicios (figuri de biografie sentimentală!?), într-un oraș cu rezonanța sa, revelator. Cu nevoia de întoarcere… În stil impresionist, un alt eu (n.n.) e ipostaziat prin „vaze de ceață”, iar o „moștenire” invocă, în „trenă”, melancolic-solitară, un martor necesar. Pentru că refugiul şi „intrarea în poem” să aducă un mic motiv – „apa” -, la ora închiderii, când oglinda, sertarul, ciorna, nişte bizari „invadatori” să pigmenteze ori să ultragieze memoria.

Cu pasiune/slăbiciune pentru Spania, poeta revine (și face) „portretul infantei”, tonul evocator fiind sub incidența unui Picasso, cu frumos, provocare, aer ușor nostalgic. Femeia (autoarea sau alt-cineva) alungă iluzionarea, căutând calea eliberatoare. De şi din angoasă, din poemul cu „joben”. Balerina e și ea o figurantă, dacă nu un simbol.

Poeta Maria Postu ne asigură că nu se poate schimba, deși „o cămașă” e uzată, ea a abandonat (grație oglinzii retrovizoare) extazul în doi, destinele fiind separate. De prea multă lucidă, interiorizare!? O „fotografie” este minată de erori, de interogație: „e cineva care nu merită să fie iubit?” Sentențios, ca după regula jocului, ultimul vers, sistematic, al poemului: e conclusiv, tranșant, moralizator.

Amiaza e o oglindire pentru „samariteana” care e (Poeta), iar tentativa de zbor, risca(n)tă e, de fapt, observația de sus a lumii lăuntrice, a celorlalți, a lucrurilor, a gesturilor, a Realului. Nu o dată biografic. Poeta se vrea anonimă, caută revelația, „face paralele inedite”: cărţi/soldaţi, cuvinte/arme, cu neliniște pentru planetă, cuvintele sale fiind „medalii strălucitoare”.

O privire abisală, e o poemă a re-desenării Celuilalt, dorința fiind similarăunei invocații către lumină, în ton ușor afectat și teatral. Poeta face „promisiuni”, amintește de cele „neonorate” și e mâhnită de neînțelegerea din jur, fiind gata de un „epitaf” și e repulsivă la „second hand”. Un „puzzle” invocă strada, rochiile „de praf”, ieșirea din poem (cauza: dezabuzarea și auto-izolarea, fecunde însă, liric).Locul lirei e la „ruleta” destinului, eludând invazia instinctelor, într-o formulă șocantă: „rejectat”…

Decantând esențe (fie și cu un „rapper”… ori cu „fentat” (?), respingând facilul, Maria Postu, aproape de „foc”, rătăcește printre destine, suferă că o „bonă”e concediată, uzează de un motto din Zaharia Stancu pentru un text, „orbire”, supralicitând stilul romanesc și epistolar, pentru a vedea „luminița de la capătul tunelului”.

Cartea aceasta e o deschidere, o oază de iertare, prescriind vina de a nu trăi esențial chiar la „sfârșit de vizită”, poeta clamând, sorescian, o altă naștere, în ciuda monștrilor, pledoarie pentru o regulă a jocului fără de confuzii, frunze, zid și grafitti, într-un tur de forță (dincolo de oraș, n.n.), iar Ea, Poeta, Maria Postu, nefiind, de fel, femeia „fără nume”, nici măcar ca alint ori cochetărie. Ieșind de sub „crusta tăcerii”, nu ca o „sirenă” naufragiată, ci în mod cerebral, aproape de un Van Gogh, suferind pentru identitatea sinelui.

Un volum al aspirației şi al inspirației, al unei Poete autentice.

Ștefan Vida Marinescu

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

De aici puteti cumpara cartea Borne de Maria Postu

https://www.libris.ro/borne-maria-postu-SAC978-606-797-507-9–p20917274.html#commentariihttps://www.libris.ro/borne-maria-postu-SAC978-606-797-507-9–p20917274.html

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Cum puteti achizitiona volumul de poeme „BORNE” de Maria Postu

Dragi prieteni, daca doriți să achizitionați acest volum care se bucură de o grafică deosebită , o puteti face scriind la profmp10@gmail.com. Pretul cărții este de 25 lei și transportul prin Posta Română.

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , | Lasă un comentariu

Festivalul National „George Cosbuc” 2020

Festivalul Naţional de Poezie ,,George Coşbuc” şi-a desemnat laureaţii. Marele Premiu: Andrei Moldovan

Joi, 10/15/2020 – 15:36

https://rasunetul.ro/festivalul-national-de-poezie-george-cosbuc-si-desemnat-laureatii-marele-premiu-andrei-moldovan

<>

Colocviile ,,George Coşbuc” – Festivalul Naţional de Poezie, ediţia a – XXXVI – a, şi-a desemnat câştigătorii. Juriul format din: Valeriu Stancu- președinte, Olimpiu Nușfelean, Virgil Rațiu, Menuț Maximinian şi Alexandru Caţcăuan( secretar), a acordat următoarele premii:
Marele Premiu George Coşbuc – 2020, scriitorului Andrei Moldovan, pentru exegeza operei lui G. Coşbuc, acordat de Biblioteca Județeană, manager Ioan Pintea.
I. Secţiunea volume publicate
• Premiile Colocviilor George Coşbuc – 2020:
1. Ioana Diaconescu, pentru volumul „ Dezaripare”, Editura Timpul Iaşi 2019;
2. Otilia Ţeposu, pentru volumul „Aerul din Oase”, Ed. Eikon – Bucureşti, 2019;
3. Victor Constantin Măruţoi, pentru volumul „Vitralii cu greieri”, Editura Libris Editorial, Braşov;
4. Vasile Baghiu, pentru volumul „Metode simple de încetinire a timpului” Editura Eikon – Bucureşti 2019;
5. Gheorghe Vidican pentru volumul „înflorirea frigului” ,Editura Junimea – Iaşi, 2019.
• Premiile juriului:
1. Irina Lazăr, pentru volumul „Sublinează-mă cu roşu”, Editura Charmides – Bistriţa, 2019;
2. Alexandra Cheroiu, pentru volumul „Dependent de nefericire”, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2019;
3. Mihail Soare, pentru volumul „Ars Profetica”, Editura Eikon – Bucureşti, 2019;
4. Marja Postu, pentru volumul „ Borne”, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj Napoca, 2020;
5. Premiul limbii române, scriitorului VALERI ŢIBULENKO, din Cernăuţi, Ucraina, pentru volumele:
– „Dialog în noapte” Editura „MICTO”, Cernăuţi, Ucraina, 2019;
– Antologia traducerilor din poezia română , Editura DrukApm, Cernăuţi, Ucraina, 2020.

II. Secţiunea volume în manuscris:
1. Emilia Bucur din Bucureşti pentru volumul „Acolo unde ai pus capăt cercului”, Premiul Editurii Charmides, Bistriţa.

III. Secţiunea elevi:
– Premiul Revistei Mişcarea Literară, Bistriţa, elevei Panait Raluca- Maria, din comuna Fărcăşele, sat Ghimpaţi, jud. Olt;
– Premiul Revistei Convorbiri Literare, Iaşi, elevei Ailenei Elena, din localitatea Comu Luncii, jud. Suceava;
• Premiul Revistei Poezia, Iaşi elevei, Iuliei Rebrean, clasa a X-a, Palatul Copiilor Bistriţa (prof. coordonator Ionela Silvia Nuşfelean);
• Premiul Răsunetul Cultural Bistriţa, elevilor:
1) Elena Ruxandra Cîmpan, clasa a XII – a, Palatul Copiilor, Bistriţa (prof. coordonator Ionela Silvia Nuşfelean);
2) Nicola Timar, Clubul Copiilor Năsăud ( prof. coordonator Maria Rus);
Vineri, de la ora 17, la Bistro Vina, pe Pietonalul „Liviu Rebreanu” se va derula simpozionul „George Coşbuc -azi”, moderat de Valeriu Stancu şi Olimpiu Nuşfelean, amfitrion fiind Alexandru Câţcăuan, directorul Casei de Cultură a Sindicatelor.
Sunt pregătite lecturi publice ale poeţilor, apoi premierea laureaţilor Festivalului Naţional de Poezie „George Coşbuc”, adaptate vremurilor, în varianta online. Organizator: Casa de Cultură a Sindicatelor, alături de Uniunea Scriitorilor din România, Biblioteca Județeană „George Coşbuc”, Centrul Judeţean pentru Cultură, revista „Mişcarea literară”, Cenaclul „George Coşbuc”, Palatul copiilor şi cotidianul „Răsunetul”.

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

adn-ul copilăriei

din volumul BORNE, editura Școala Ardeleană, 2020

https://www.facebook.com/vasilegeorge.dancuVasile George Dâncu este cu Angelica Postu şi Alice Postu

8 octombrie la 19:26  · Poemul de seară: „adn-ul copilăriei. ” de Maria Postu

am fost zăpada căzută pe buzele reci de copil și bucata de lemn încins zburând din ușa

sobei uitată deschisă căzând pe copilul abandonat în casa goală

am fost pumnișorul care bate în portiera mașinii încuiate sperând să fie văzut și ascultat

și unghia care te zgârie când vrei să liniștești un copil ce nu‑ți aparține

am fost și locul gol strident țipând în clasa plină de hohote ciudate după plecarea mea locul scos la mezat în care se va așeza un alt copil

am fost durerea scoasă la imprimantă de doamna învățătoare și expusă pe peretele din cancelarie ca o capodoperă de măiestrie pedagogică

am fost literele mari de tipar mâzgălite pe pereții veceului din curtea școliiși șterse apoi de un om de serviciu nervos așteptând vizita unui nene de la centru

am fost doar un desen în alb‑negru mișcându‑se stângaci pe o stradă înnămolită

așteptând o cutie de culori care să‑mi dea o altă viață(Din volumul „Borne”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, p. 15)https://scoalaardeleanacluj.ro/…/%C3…/borne-p-520.html

Publicat în intrebari esentiale | Etichetat | Lasă un comentariu

Cea mai frumoasa duminica a fost intr-o vineri

Poezie si proza online- WordPress Page

Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Cea mai frumoasă duminica a fost într-o vineri, departe de o duminică ale carei piese instabile de puzzle compun o zi ratată :  tabieturi , monotonie…

Duminica mea ideala a fost într-o vineri când imi inchipuiam ca va urma o duminica de 24 de carate… O parte din mine a ramas pe insula acelei duminici si nu ne mai putem armoniza spre a forma un intreg…Nu stiu ce GPS mi-o poate regasi,  ce plonjare în subconștient mi-o poate scoate la suprafata spre a-mi reface săptămâna mea întreagă, fără duminica lipsă.

Vezi articolul original

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu

Al. Cistelecan despre poezia Mariei Postu

Octombrie 2020

Al. Cistelecan despre poezia Mariei Postu:
Un sublimat de epos al nostalgiei, transformat în manifest pentru inocență, stă la baza tuturor bornelor Mariei Postu. Spre deosebire de (multe) alte poete care se întorc în copilărie, Maria nu‑și reface punctajul biografic al acesteia, evocînd episoade și personaje, ci extrage doar parfumul ei nostalgic. În sine privit, manifestul copilăriei eterne din sufletul oricărui poet nu e nou (ba dimpotrivă), dar Maria pune nostalgia pe portativ de incantație. Tripticul în care e împărțit volumul are, totuși, o dialectică de biografie scufundată, căci îndată ce teritoriul paradisiac e părăsit, poeta e asaltată de „haite de coșmaruri”, dar pe un fir de idilă chibzuită care nu pare chiar atît de agresată. Sintaxa maturității, spre deosebire de a copilăriei, se complace însă în traume și pune prea multe funeste peste secvențele decupate. Deși pînă și visurile „miros a moarte”, lucrurile nu arată chiar atît de grav, supuse cum sînt unei rememorări cît de cît detașate. 
(Text pe coperta IV a volumului Borne, de Maria Postu)

Publicat în intrebari esentiale | Lasă un comentariu