O roza galbena se uita-n jos…

Publicat pe 9 martie 2012 de Maria Postu

Nocturna

de George Bacovia

Stau… si moina cade, apa, glod…
Sa nu mai stiu nimic, ar fi un singur mod-
Un bec agonizeaza, exista, nu exista, –
Un alcoolic trece piata trista.

Orasul doarme ud in umezeala grea, 
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, –
Case de fier in case de zid, 
Si portile grele se-nchid.

Un clavir ingana-ncet la un etaj, 
Umbra mea sta in noroi ca un trist bagaj-
Stropii sar, 
Ninge zoios, 
La un geam, intr-un pahar, 
O roza galbena se uita-n jos. 

Acest articol a fost publicat în Muzeul emotiilor mele și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la O roza galbena se uita-n jos…

  1. luxury_handmade zice:
    10 martie 2012 la 3:31 PM

    ..Parca ramanem din ce in ce mai putin ….noi… cei care iubim poezia…

    Apreciază

  2. Ottilia Ardeleanu zice:
    10 martie 2012 la 6:12 PM

    ei, da, Bacovia, frumos de trist!

    Apreciază

  3. Maria Postu zice:
    10 martie 2012 la 6:36 PM

    Daca te uiti pe lista participantilor la concursuri de creatie, se pare ca mai sunt supravietuitori.Sa fim optimisti, dar, da, poezia e amenintata cu disparitia si…discriminarea.Nu toate vocile poetice care se aud tare sunt Poezie.De multe ori, poetii din umbra, sunt mai autentici.Dar cine sa-i promoveze?

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:
    10 martie 2012 la 6:40 PM

    Si atat de actual…Un trandafir galben, ce dar rar si de stil, primit in dar de la o eleva m-a inspirat si m-a facut sa-mi reamintesc de Bacovia.De parca l-as putea vreodata scoate din minte.E ca o iubire care stii ca te ucide, te macina celula cu celula dar continui iar si iar sa te agati cu inconstienta sinucigasului de ea.Da, Bacovia, amantul tristetii, solitarul pustiilor piete.

    Apreciază

Lasă un comentariu