„Nimic fara dragoste „-un alt poem de Teo Basica

Astepti pe lungul coridor al medicului dement

cu acelasi entuziasm al nenorocitilor care-si asteapta calaul;

te gandesti daca sa (mai) fugi, daca (mai) are rost

capul plecat, e frica paranoica de necunoscut, rozi unghiile.

Confuz, parca ieri aveai un sens, o cale, un drum

ieri afirmai, in naivitatea ta “nimic fara dragoste!”

prin ce oribila eroare ai ajuns sa te intrebi

cum se poate, ca din toate profilurile pe care, minutios, ti le-ai prescris

ca din toate variantele ale aceluiasi erou

ai ajuns chiar cea pe care n-ai vazut-o?

te ridici elegant, abia iti mai poti controla emotiile,

ranjesti in oglinda, incercand sa te vezi iar frumos

in loc, vezi un batran uzat, un adolescent plin de infectii,

un copil fara dinti si par

Te ingrozesti, mai bine te asezi la loc.

iti soptesti „nu trebuie sa mai dureze mult…“

Nimic fara dragoste??! Bine, Nimic!

cineva urla groaznic in biroul domnului Doctor,

agonia continua, desi eroul s-a tradat pe sine.

nu intelegi de ce nu se opreste cand ii spune Stop.

Astepti pe acelasi coridor al doctorului dement

cu entuziasmul tristilor care-si ung franghia

si te intrebi de ce au trecut zeci de ani, asteptand

fara sa te cheme sa-i dai explicatii, sa-ti dea un diagnostic

Deodata te infioara un gand: sa fie acesta purgatoriul?

s21 16.11.2009 Hamburg

Acest articol a fost publicat în Diverse și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la „Nimic fara dragoste „-un alt poem de Teo Basica

  1. Elena Carabineanu zice:

    Buna dimineata, doamna Postu!
    Trebuie sa recunosc cu mandrie ca sunt o cititoare mai veche a blogului dumneavoastra, ca imi place si ca va apreciez. Mult!
    Va felicit pentru ceea ce scrieti, pentru ca promovati cultura, poezia, pe Teo Basica si bunul gust prin textele dvs.
    Lasand la o parte formalitatea, caci nu ne sta bine asa printre poeti, inchei prin a va indemna sa mai scrieti pentru ca noua, astora mai mici, ne place. Ne place ce scrieti, cum scrieti si va vom mai vizita 🙂

    P.S.: Daca nu stiti cine sunt, sa o intrebati pe Angelica 🙂

    Va pup mult! 🙂

    Apreciază

  2. Elena Carabineanu zice:

    Ah, iar pentru Teo:

    Stii ca mereu te-am apreciat si mi-a placut cum „ai zis” in poeziile astea!

    Go on, Master :))

    Apreciază

  3. Maria Postu zice:

    Buna dimineata, Elena,
    Ma bucur ca ti-ai facut ‘curaj”, ma emotioneaza sa iau contact direct cu cititorii mei, si mai ales ma bucura ca esti o cititoare mai veche.In mod sigur deja Angelica mi-a vorbit despre tine.Te mai astept oricand si ma bucura daca ai gasit ceva ce ti-a placut.cat despre Teo…Sunt incantata sa-l „gazduiesc” aici pe artistul complet care este Teo.Te pup si eu si o zi minunata.

    Apreciază

  4. Maria Postu zice:

    Multumesc in numele lui Teo.El va citeste comentariile si va raspunde la toate cu placere.

    Apreciază

  5. crissu zice:

    fiinta draga mie, ce ma face sa uit de bolovanii din jur, transforma sunetul asurzitor ce zbiara TIC TAC in armonii ceresti, plesneste si zdobeste nelinistea ,tristetea ,necazurile sufletului meu, un frate adevarat caruia ii multumesc pentru teribila pofta de viata, pentru maniera fina in care potriveste cuvintele faurind sens in nonsensm sincere FELICITARI bei teo:*

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:

    fiinta draga mie, ce-mi arati bolovanii din jur, imi spui c-ai nevoie de armonii ceresti, imi canti despre neliniste, impartasim aceleasi necazuri, sora mea netrecuta-n acte, impartim pofta de viata impreuna, pe care n-am fi avut-o cu siguranta unul fara altul. iti multumesc ca de 14 ani am intotdeauna un inger, un prieten, un critic, un sprijin, un ideal al tuturor lucrurilor bune din peisajul gri al ferentariului. multumesc inca odata, pentru tot. teo

    Apreciază

  7. ioana alina zice:

    Ma crezi? Eu m-am hotarat sa nu-mi pun fard pe pleoape pantru ca plang des si mi se sterge machiajul….si nu se stie niciodata cand ma loveste praful de stele….nici nu stii cat de des am muscatura din marul discordiei sau al ispitei fara intoarcere, in gatlejul meu fara voce….noroc ca stii unde locuiesc, Angela…..

    Apreciază

Lasă un comentariu