Este aproape ora prânzului dar încă nu am terminat de pregătit masa.Stau în fața ferestrei de la bucătărie și admir căderea fulgilor de nea încercând să uit de ce se poate ascunde în spatele unei ninsori abundente, privind-o doar ca pe un spectacol.Zgomotul hotei, melodia care se revarsa din boxa radioului, mă împiedică să mă concentrez suficient asupra dansului ninsorii și să mă rup din acest cotidian plictisitor și monoton, repetat aidoma, duminica de duminică.Deodată, îmi atrage atenția un grup de patru fetițe, zglobii,ce nu pot să aibă mai mult de 12-13 ani.Au coborât dintr-o mașină care apoi întoarce, iese de pe alee în bulevard și nu o mai zăresc foarte repede.Fetițele se așteaptă una pe cealaltă apoi se îndreaptă aproape alergând spre scara blocului cu 10 etaje din fața blocului meu cu patru etaje.Observ că una dintre ele are în mână un tort, alta un buchet de garoafe roșii…
Vezi articolul original 343 de cuvinte mai mult
Poezie si proza online- WordPress Page 