Motive conjugale de multumire

-Ești mulțumit?Uite, am tras jaluzeaua…Până la capat, să nu se vadă din tramvai ce fac eu în bucătărie…Deși până la tramvai mai e o străduță întreagă, de fapt, o alee, pe care trec oameni și care, desigur, nu au alt scop pe ziua de azi decât să mă admire pe mine în bucătărie…Poate am o rețetă  specială de a opri timpul în loc și cineva dorește să mi-o fure…Da, văd și eu, o armată de paparazzi sunt pe urmele noastre să ne filmeze, să ne spioneze, mâine vom deveni vedete…Știu, tu ești un tip discret, pudic, chiar și la mare faci plaja în locurile cele mai retrase, departe de apă, de oameni…De parcă noi doi suntem construiți din roci speciale, din gânduri speciale, putem fi iradiați de dragostea de viață a celorlalți și de aceea ne ferim cât putem de ei…Ai spus ceva?Nu, iartă-mă, chiar nu am auzit?Ai spus ceva?Nu am auzit…crede-mă, dar tu nu mă crezi niciodată, ai senzația că eu conspir împreună cu tot universul împotriva liniștii și nevoii tale de cât mai multă intimitate.Mă scuzi…Sună cineva,….Trebuie să deschid…Tu nu aștepți pe nimeni.Nici eu!Cine să vină la noi?Nici noi nu mergem nicăieri în vizită ca să nu fim apoi nevoiți să-i ivităm și noi pe ei.Că te deranjează discuțiile, cheful de confesiunile pe care îl trezește un pahar…Mai ales, privirile pe care mi le aruncă invitații, soții prietenilor tăi. De parcă ar avea ce vedea la mine.Nu au, dar dacă mi se adresează, e firesc să încerce să mă privească în ochi.Unii chiar comit imprudența de a mă tutui.Naivă, la început îi tutuiam și eu.Până când am înțeles că această apropiere era din nou pentru tine o dovadă a complicității noastre, a mea  și a prietenilor noștri împotriva ta. Poate chiar…eram amanta unuia dintre ei…Și de aceea nu am mai invitat pe nimeni pe la noi. Nici noi nu ne-am dus nicăieri. Plătim facturile online, comandăm mâncarea la diferite restaurante discrete, doar plecatul la muncă ne mai ține un pic legați de lume.Cât un fir de păianjen…Noroc cu agențiile virtuale de locuri de muncă…Sunt pe cale să-mi găsesc un nou job: comod, fără stress, fără colegi de muncă curioși, fără colege invidioase pe toaletele mele, un job de acasă…Voi lucra acasă…va fi minunat să nu mai văd tristețea și teama din ochii tăi ori de câte ori mă privește cineva.Cu ce drept se uită ei la mine?Cu ce drept așteaptă să le răspund când mi se adresează? Suferi atât de mult încât ai spart toate oglinzile din casă, gelos pe faptul că ele mă pot vedea…Uite, am stins până și lumina.Nu e nevoie să ne vedem.Vrei să mă atingi?Da, sunt aici. Nu am plecat nicăieri, nu am unde să plec, ai încuiat tot, ai aruncat toate cheile, ai uitat și tu unde…Atinge-mă, dacă a mai rămas ceva din mine…Esti sigur că nu ne vede cineva?

PROIECT interesant aici pe blogul lui Ioan Bistriteanul.Succes!