Intalnire cu tine insuti

 

Tablou de Rene Magritte

Mai tii minte de cand nu te-ai mai intalnit cu tine insuti?Mereu iti spui:data viitoare, acum nu am timp.Bifezi alte intalniri in agenda ta supraincarcata de nume, pe care  nici macar nu le mai stii, mai adaugi alte initiale in ea, si eventual profesia insului anonim care are onoarea sa se afle pe agenda ta personala si nu a consilierilor tai,   ca sa stii cui corespunde acest DH acest LM, acest Adi (sau aceasta)…Ai timp pentru intalnirea cu agentul X sedinta la Banca , interviu cu revista S, discursul pentru intalnirea de  la ora H, raspunsurile pentru talk show-ul de diseara,  bijuteriile  pentru V, flori pentru secretara, cadouri pentru sotie(sot), bani in cont pentru copii, SMS-uri pentru prietenii din copilarie, pe cati ii mai tii minte, telegrame pentru parinti, si niciodata nimic pentru o intalnire cu tine insuti.Ce-ar mai fi de descoperit?Ai scos din tine mereu cate ceva, la fiecare sedinta, la fiecare curs, la fiecare seminar, la fiecare interviu…Toti vor sa te reinventezi, sa nu te autoplagiezi, sa te reinterpretezi, sa te recreezi de fiecare data sub ochii avizi ai publicului. Demult nu vrei sa mai auzi, sa mai intelegi, sa mai citesti ce vrea sa-ti spuna chipul din oglinda care te priveste in fiecare dimineata inainte de a-si lipi pe fata masca corespunzatoare fiecarei zile.

Crezi ca a mai ramas ceva nespus?Ceva pe gustul multimii? Ti-ai scos amintirile pe taraba…Amintirile tale?Nu!Ci doar ceea ce se potrivea imaginii tale, ceea ce facea ca imaginea ta sa se vanda…un cont deschis in studentie pentru o colega bolnava (habar nu ai ce s-a mai intamplat cu banii aceia, oare intr-adevar au ajutat-o sa se insanatoseasca?), o donatie penru o biserica a unui Dumnezeu in care demult nu mai crezi dar care ti-a deschis calea spre voturile a mii de credinciosi, o licitatie la care ai facut cea mai generoasa oferta, farame ale unei imagini, aruncate pe masa presei in fiecare dimineata din care mii de jurnalisti, incercand sa-ti reconstituie imaginea intreaga, ciugulesc umili in gusa publicatiei care ii sustine.Si familia.Da, aceasta e cea mai exploatata resursa a succesului tau: de la imaginea ta punand flori pe mormantul unui strabunic mort in inchisorile comuniste (ce senzatie a facut ziaristul care a avut inspiratia de a devoala multimii ce radacini sanatoase are viitorul candidat!), pana la imaginea fiicei care refuza sa fie rasfatata familiei lucrand sa-si plateasca studiile,( nu a fost asa usor sa ascunzi ca ai angajat-o doar pana trec alegerile), totul contribuie incet-incet, la cizelarea imaginii tale, la spiritualizarea mesajului tau, la inlaturarea din discursurile tale a tot ce ar parea material, vulgar,murdar, terifiant…Ca si cum multimea ar fi baut din licoarea care ii adoarme ratiunea, te asculta, te omagiaza in delir…

In dimineata asta, dimineata hotaratoare, ceva te-a convins sa stai de vorba cu tine insuti:ce anume? Poate vocea obosita a crainicului care anunta acest eveniment, poate telefonul care suna sa te anunte ca masina te asteapta la poarta, poate grija neobisnuita a sotiei de a -ti intra in gratii, mai mult ca deobicei, poate faptul ca fiica ta s-a decis sa se trezasca in zori ca sa-ti ureze succes? Poate biletele acelea de amenintare pe care le primesti de saptamani fara sa spui nimic nimanui, pentru ca stii ca sunt adevarate?Ce te-a facut sa nu mai raspunzi la telefoane, sa-i gonesti pe toti de acasa, sa inchizi toate usile, sa stai o zi intreaga de vorba cu tine insuti si spre seara, in locul discursului asteptat , sa anunti ca te retragi?


About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Intalnire cu tine insuti

  1. daurel spune:

    Acesti oameni falsi care vor sa ne reprezinte…Si poza este foarte inspirata!

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Una e cand esti fals doar pentru tine si un cerc restrans de amici, familie, etc si alta ea cand esti fals pentru intreata tara.De ce sa nu visam ca exista si oameni…lipsiti de fals?Macar intr-o masura mai mica.Doar sfintii sunt transparenti total dar ei…nu candideaza si probabil nu au solutii practice spre a schimba lumea.

    Apreciază

  3. Gina spune:

    Nu doar cred, sunt convinsa ca exista si oameni care isi apartin.
    Atata ca , limpezi fiind, nu vor sa invete inotul..

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Multumesc pentru comentariu.

    Apreciază

  5. Ai dreptate! Eu mă întâlnesc de o lună numai cu agenţi. Nu reuşesc deloc să-mi aduc aminte unde stau şi nici numărul de telefon să mă sun. Nu mai spun că atunci când mă uit în oglindă, mă priveşte din ea o femeie care seamănă cu maică-mea, deloc cu mine cum mă ţin eu minte.
    🙂 Tabloul e superb. Al tău.
    Reconfortant. Deja mă simt bine.🙂

    Apreciază

  6. Ai atins un punct sensibil!
    Din pacate ma intalnesc cu mine din ce in ce mai rar. O pun pe seama lipsei de timp…

    Apreciază

  7. Maria Postu spune:

    Gabriela, din pacate suntem nevoiti sa uitam de noi, cei adevarati, ar fi periculos sa dezvaluim cine suntem, ne-ar evita multi daca ar sti…spuneam intr-un comentariu al unui prieten de pe lista mea de blogroll, ca suntem obligati sa purtam mai multe masti in viata si am fost aspru admonestata…Continui sa o spun ca toti avem masti…cat despre persoana care ma priveste din oglinda…Eu am scris un poem pe tema asta, nu stiu daca l-am pus pe blog, sigur e in volum.O sa-l caut.

    Apreciază

  8. Maria Postu spune:

    Ma tem ca nu toti ar fi bucurosi sa le aratam acel „eu insumi” dezvaluit atat de rar.Unii s-ar teme de el(de noi), altii ne-ar abandona.O baie in propria constiinta e necesara uneori, cu conditia sa iesim la suprafata nmai intariti, mai capabili de a face fata provocarilor, mai inarmati cu alte truse de farduri spre a tine cat mai departe acel „eu insami’.Poate exista oameni care merita sa-l vada, cei care l-au ghicit deja, au nevoie de o confirmare a intuitiei lor.Sau nu.

    Apreciază

  9. Maria Postu spune:

    Multumesc, e un blog pe care sigur il voi reciti oridecate ori voi avea timp.

    Apreciază

  10. Andreea spune:

    cand eram mica, in fiecare seara ma gandeam ce am facut rau in acea zi ca a doua zi sa nu mai fac.
    acum ma gandesc cine mi-a facut rau ca sa-l ocolesc sau rareori sa-l pedepsec.
    Folosesc uneori „fardul”.
    Mi-ai pus alte intrebari citind aceste randuri: ce ar fi mai bine?
    Astept raspunsul tau.
    Cu bine, andreea

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Poate iti voi raspunde in alte povestiri, cand voi avea…inspiratie, sau intr-un moment prielnic meditatiei. Multumesc inca o data pentru vizita.

    Apreciază

  12. melicovici spune:

    Deseori ma intalnesc cu mine insumi. Din fericire, deseori recunosc acest lucru. Atat am vrut sa spun. Multumesc ptr pilduitoarea postare.

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Fara intalniri cat mai dese cu noi insine nu am putea sa-i „citim” pe cei din jur, chiar daca, avem mari deosebiri de idealuri, cultura, realizari, etc.Ceva ne leaga de oameni…Multumesc pentru opinie.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s