Iubind in umbra comunismului in floare:Petru Popescu-Supleantul

Vreme buna de citit, de ascultat caderea fulgilor de nea pe suflet, de intiparit pe veci in memorie colindele de altadata si de acum, aceleasi si totusi noi si tulburatoare de parca le-as asculta acum pentru prima oara, vorba lui Vieru:

„Merg pe pamant
Si sun ca vioara.
Toate imi par ca sant
Prima oara.
Ca un copil
Astept dimineata,
Pana la lacrimi
Mi-e draga viata.
Orice splendoare
Ma doare,
Ma doare-aceasta floare
Si frumusetea ta,
Si frumusetea ta!
Si-aceasta zi
Ce maine nu va mai fi,
Nu va mai fi!”

Petru Popescu, un autor deja intrat in clasicitate dar de redescoperit de catre tanara generatie, un autor care a stiut cu un talent si o vointa exceptionale, sa se reinventeze intr-o alta cultura, intr-o alta limba.

Un roman interesant, care te tine cu sufletul la gura si care demonstreaza inca o data ca viata bate filmul: iata ca pentru el, ziua de ieri cazuta in uitare aparent, e mai vie, mai palpitanta decat a fost atunci, in momentul trairii ei.O iubire dintre doi tineri. Ceva banal, veti spune.Da, dar cand cei doi sunt tineri in anii 70 la umbra comunismului in floare, iubirea lor deja iese din canoanele banalului.Si in plus, cei doi tineri nu sunt doi tineri obisnuiti. El: un tanar autor de succes, promitator, cu carti care scapa vigilentei cenzurii si ajung la sufletul si mintea cititorilor de orice generatie, chiar Petru Popescu,  Ea, nimeni alta decat Fiica Puterii, Zoia Ceausescu, tanara si indragostita, necontaminata de spiritul malefic al tatalui ei, crezand ca nu va cadea prada vicleniilor istoriei, cum avea sa spuna un alt mare romancier, contemporan cu Petru Popescu, Marin Preda.

Petru Popescu , scenarist la Holywood, autor al unor bessellere, dovedeste si aici dozarea elementelor reale cu arta incat reuseste sa scoata efecte artistice exceptionale dintr-un material care altfel ar parea arid, superuzitate si exploatate in diverse registre si stiluri, incat doar un talent ca al lui Petru Popescu poate scoate noutatea si socul dintr-o epoca si o tema ce par atat de cunoscute, viata si iubirea la umbra comunismului in floare.Cei doi se cunosc in imporejurari banale, o calatorie cu avionul, el venind din Germania democrata, ea din Germania vestica,(cu toate ca in anii 70 a calatori chiar si intr-o tara socialista, nu era apanajul oamenilor de rand).Pare un coup-de-foudre din partea ei, nu si dintr-a lui care nu vrea sa recunoasca, dar jocul acesta cu Fiica puterii, l-a prins.

Dupa o tatonare pe terenul Bucurestiului din 1973, cei doi sunt urmariti in cursul turneului pe care Dictatorul il face de la Havana la Santiago de Chile si unde el ajunge, ca reporter la recomandarea fetei de care tanarul se simte atras, fara sa distinga exact cat e atractie fizica fireasca si cat se datoreaza locului ocupat de fata in regim, gratie tatalui ei.

Tanarul de talent a pornit de la o premisa putin gresita:ca ea era interesata de el, dar el nu era interesat de ea, ori mai putin de cat ea.A facut o eroare(…)Conchide ca ea, fiind cine este, emana o aroma afrodiziaca speciala:Puterea.El, neavand experienta cu acel afrodiziac, la inceput nici n-a observat.A flirta cu o femeie ce are putere, i se reveleaza acum, e o tentatie incredibila.Fata puterii il captiveaza, e clar, si nu numai pe plan intelectual.”

Dincolo sau chiar dincoace de povestea de iubire imposibila intre gratiile regimului comunist, sunt dezvaluite cu curajul celui care a avut intotdeauna curajul de a spune adevarul despre comunism, elemente care acuza, oameni vinovati de saracie, dar mai ales de inchiderea oricaror sanse de a comunica.Interdictia este legea suprema a tarii si de ce tocmai cei doi tineri ar putea evita asta?Tentatia plecarii dincolo, a evadarii, e trasatura caracteristica a generatiei lui Petru Popescu dar se pare ca Puterea si-a luat masuri sa evite orice fel de evadare. Adultii, conservatori, se complac in a accepta firimiturile de la masa puterii, angajati in solda unui regim care nu aproba si nu incurajeaza revolta.Tatal scriitorului, jurnalist, admira si se mandreste cu talentul fiului sau dar nu ar spirijini evadarea.

„Realizarea talentului fiului meu ma bucura enorm,pentru ca garanteaza ca va ramane aici, isi va indeplini menirea aici„, in timp ce sotia lui, mama vitrega a autorului , care ascunde si ea aspiratii occidentale, comenteaza ultimele decizi politice care accentueaza sentimentul claustrarii si al sufocarii in tara:”Da, tara e inchisa ermetic si etans.

Cartea constata tendintele de contestare a regimului de catre cei tineri dar nu condamna pasivitatea adultilor care sufera nu atat din cauza inchiderii granitelor cat mai ales din cauza programului tv monopolizat de dictator si familia sa precum si a statului la cozi.Timpul care a trecut intre trairea si scrierea cartii duce la aparitia unor confuzii in carte, cum ar fi cele referitoare la situatia reala a Romaniei din anii 1970. Eugen Negrici constata in „Literatura romana sub comunism „, vol I, marele succes de care s-au bucurat la sfarsitul anilor ’60 cartile lui Petru Popescu (Prins, 1969, Dulce ca mierea e glontul Patriei, 1973, Sfarsitul bahic, 1973, Sa cresti intr-un an cat altii intr-o zi, 1973, Copiii Domnului, 1974), si afirma ca” daca scriitorul nu ar fi ales in 1974, sa plece, „ar fi putut provoca un curent de opnie care ar fi dus cu un deceniu mai devreme la schimbarea de mentalitate artistica din anii ’80

Cartea, scrisa dupa retele de succes holywoodiene, se citeste usor, chiar daca dramatismul intamplarilor este artificializat prin concentrarea in perioada urmarita, 1970-1973 a tuturor privatiunilor si suferintelor viitoare ale epocii comuniste care inca nu ajunsese la apogeul sau in perioada desfasurarii actiunii.

Mie mi-a placut si o recomand cu caldura atat tinerilor cat si celor mai putin tineri.Daca nu v-am convins prin aceasta sumara prezentare, poate o vor face cuvintele autorului care preced romanul aparut la editura Curtea Veche:

Romanele sunt vise, visele autorului.Am visat sa scriu Supleantul timp de trezeci de ani, inca din zilele traumatizante si vijelioase ale fugii mele din Romania„.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în carti bune și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la Iubind in umbra comunismului in floare:Petru Popescu-Supleantul

  1. Mircea Suman spune:

    In timp ce citeam „Supleantul”, l-am urmarit pe Petru Popescu in doua programe de televiziune. Mi s-a parut ca este o mare diferenta intre P.P. erou al cartii si P.P. vazut pe viul televizat. Cartea este interesanta, scrisa fiind de un martor din culise, dar si emotionanta. Nu l-am putut identifica pe Anton.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    TIMPUL SCHIMBA SI PERCEPTIA ASUPRA UNOR EVENIMENTE DE CARE PAREAM FOARTE SIGURI.nU-L PUTEM INVINOVATI PREA TARE:VIATA IN ALT MEDIU CULTURAL, SUCCESUL, L-AU SCHIMBAT.iMPORTANT E SA INCERCAM SA DECANTAM FICTIUNEA DE REALITATE.

    Apreciază

  3. Până la lacrimi mi-e dragă viaţa. DA. Îmi spunea cineva mai demult – „Cristi, tare mult mi-a plăcut viaţa, plâng fiindcă trece”. Mă uitam la el, îi sticleau ochii. Mi-am dat seama cum a gustat din viaţă cu polonicul şi tare mult mi-a plăcut…

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Am ilustrat poate paradoxal romanul pe care-l citesc cu aceste versuri tocmai pentru ca mi s-a parut ca scoaterea din memorie a acestui episod al trecutului sau demonstreaza imensa sete de viata a unor tineri pe care societatea ii obliga la o multime de limitari.

    Apreciază

  5. Gina spune:

    Inca n-am citit cartea. Am ‘ vazut’ multe comentarii. Pro si contra.
    Ce cred, nu neaparat despre carte, ci despre ideea ei, aceea de a prezenta iubirea, dincolo de statutul social, este ca ea, iubirea, este singura care nu tine seama de nicio piedica. Astral. Cand coboara, se pierde.
    O zi buna, Maria!

    Apreciază

  6. Maria Postu spune:

    Este o iubire frumoasa, personal regret ca vorbeste asa tarziu despre ea, ca de la Revolutie au trecut destui ani, ar fi avut ragaz sa o faca…Oare de ce n-a facut-o cat timp traia si eroina cartii?

    Apreciază

  7. Gina spune:

    Daca imi treci pragul..nu-ti spun, vino si vezi!

    Apreciază

  8. mariana spune:

    M-ati facut foarte curioasa sa citesc romanul, sau mai bine-zis, cartea autobiografica.Desi, dupa cum il cuniosc pe autor, din cartile sale, desigur, el transforma mereu realitatea in fictiune si invers.

    Apreciază

  9. sallamboo spune:

    Am trait vechiul regim cu bune si mai ales cu rele.E adevarat, el se confunda pentru multi dintre noi cu tineretea asta dar daca suntem realisti, trebuie sa recunoastem ca regimul era malefic…Si cartea nu epuizeaza rautatile regimului…

    Apreciază

  10. adelina negoi spune:

    Daca as fi fost Zoia Ceausescu si as fi fost in viata, as fi dat o replica romanului…Mare pacat ca nu vom sti nicodata replica eroinei, poate doar daca fratele ei ar scrie ceva marturii…

    Apreciază

  11. Maria Postu spune:

    Adelina, e o mare pierdere, o spun din ipostaza cititorului nemultumit.Din perspectiva cetateanului care a trait in comunism multa vreme, nu pot aprecia rolul ei constructiv sau distructiv. Ma intereseaza doar ca om Zoia.

    Apreciază

  12. Maria Postu spune:

    Exact, daca nu ar fi fost asa, si generatia noastra ar fi avut mai mult sanse de a se realiza…Asa, ne-am sufocat aici, intre grabiteinchise lipsiti de sansa evadarii si comunicarii.E o crima ce s-a intamplat cu generatia mea si a probabil si a ta.

    Apreciază

  13. Maria Postu spune:

    Succesele sale literare din tara de dinaintea de a pleca si de acolo, confirma si explica succesul acestei carti.

    Apreciază

  14. magda spune:

    Maria draga, sunt un „proaspat„ fan al lui PP, i-am citit 3 carti pana acum, astazi am cumparat Dulce ca mierea… L-am cunoscut personal la lansarea de carti in iunie a.c…. M-a vrajit si m-a fermecat, m-a coplesit…!
    Caut Intoarcerea si nu o gasesc nicaieri!!!! ai citit-o? A aparut la Nemira, am facut comanda si nu o mai au in stoc!
    Ti-a placut Fata din Nazaret?
    Pe mine Prins m-a … prin definitiv!

    Lecturi placute!

    Apreciază

  15. Maria Postu spune:

    Draga Magda!BIne ai revenit!Dupa cate imi amintesc, ne-am mai „auzit”.Ma bucur cai ai citit ce am scris, chiar daca nu a fost o recenzie in adevaratul sens al cuvantului ci mai mult o perceptie subiectiva a cartii.Nu am acea carte, dar sunt sigura ca o poti gasi la anticariatele online. Multumesc, nu am timp pentru cat am de citit, chiar ieri mi-am achizitionat ceva carti de la Polirom, ca sa nu spun de cele deja cumparate. Si tie, lectura placuta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s