Un film pe săptămână

„Numele meu este Robert Neville. Sunt un supravieţuitor din New York City. Dacă mai e cineva acolo… oricine… Te rog. Nu eşti singur.”

Vă voi povesti aici despre filmele mele săptămânale, altele decât cele difuzate pe micul ecran de diverse televiziuni sau văzute de mine în oraş (aici cred că nu prea voi avea subiecte, pentru că eu merg la filme în oraş cam de două ori pe an).De obicei, vineri seara sau sâmbăta seara câte o amică sau amic îmi trimit amabili câte un film pe care ei l-au văzut sau  au auzit de el, sau l-au primit la rândul lor de la cineva dar nu au avut timp să-l vadă, şi de aceea mi-l trimit mie spre a le comunica impresiile mele.Devin, după cum observaţi, un fel de cobai cinematografic, ceilalţi testează pe mine efectul acestor filme procurate din diverse surse despre care nu ştiu şi nu vreau să ştiu nimic.

Ultimul film la care am servit drept cobai s-a numit, „Legenda vie” (I Am legend) din 2007, cu Will Smith, un film pe care, sincer vă spun, nu trebuie să-l vedeţi daca doriţi cu adevărat să petreceţi o seară agreabilă de wekeend. E adevărat, a fost cel mai bun film de la începutul anului 2008 şi a avut încasări uriaşe, spun specialiştii. Dacă însă vreţi să vă documentaţi despre scenariile apocaliptice şi evoluţia viruşilor la nivel mondial, nu aveţi decât să vă delectaţi cu el.De fapt voiam să spun că , una e să vezi un film spre a-ţi şterge memoria şi a te reîncărca cu energie pentru o altă săptămână, cum simt eu nevoia uneori, fixându-mi privirea spre a vedea un film care nu mă obsedeaza apoi şi nu-mi dă motive de tristeţe şi meditaţie, alta e să vezi un film spre a urmări jocul unui actor, calitatea imaginilor, noutatea temei sau viziunea originală a scenaristului pe o temă veche, cum este acesta legata de viitorul sumbru al planetei.

Am acceptat să vad filmul petru că numele lui Will Smith era o garantie pentru calitatea filmului. Dacă filmul Seven Pounds tot cu Will Smith v-a marcat puternic, pregatiţi-vă ca Legenda vie să-l întreacă.În seara în care acceptaţi benevol să testaţi pe voi ce efect are suferinţa şi violenţa asupra voastră, acest film e cea mai bună alegere. Dar dacă sunteţi familiarizaţi cu efectele vizuale şi sonore insuportabile, dacă filmele cu vampiri (aşa cum par a fi personajele bestializate din filme, aduse la starea acesta de un virus mutant), v-au calit si v-au format gustul pentru trairea intensa in si prin actiunea unui film, acest film este cea mai bună alegere.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Filmele mele și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Un film pe săptămână

  1. Imi place felul in care simti scriind… este un fel aparte…Il simt… De definit nici nu se pune problema, pentru ca nu am voie sa definesc ci doar sa simt , la rindu-mi plasmele simtirii celor calzi din juru-mi…

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Multumesc, e vina zilei ploioase de astazi…

    Apreciază

  3. Orry spune:

    sa inteleg sa faci cumva pe criticul cinefil?!😉

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Departe de mine gandul de a da verdicte…Ca toata lumea care isi posteaza pe blog impresiile personale, si eu fac la fel.Sigur, daca citeste cineva, imi poate urma sau nu sugestiile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s