Femeia din mijlocul cercului


Aceasta ar trebui să fie aleea…Da, da, parcă era pe lângă un minimarket de cartier…Apoi treci pe lângă un părculeţ de joacă pentru copii, pe lăngă băncile eternilor pensionari care stau în faţa blocului şi împart lumea de mii de ani…Da, acesta trebuie să fie blocul. Nu au interfon, ciudat bloc rămas neconectat la civilizaţie.Cu atât mai mult nu au portar.Cu ce să-l plătească?Poate din cei 25% retrași de pe statul de plată al bugetarilor?Sau din pensia domnilor care stau la intrare zi și noapte?Mai știi?Ar putea chiar dumnealor să păzească blocul. De cine să-l păzească?Ce i-ar putea tenta pe potențialii hoți să fure de aici: nici un vip pe aici, nici o mașină de lux în parcare.Și atunci? Un bloc banal, uitat parcă de timp, locuit mai ales de pensionari și de profesori.E o meserie la modă.Nu știați ?E atât de ușor să ajungi profesor…Toate universitățile scot profesori pe bandă.Tot felul de profesori : profesori de întuneric, profesori de lumină, profesori de tristețe, profesori de tăcere…Totul poate fi reînvățat și predat ca o disciplină oarecare.Cu condiția ca să existe oameni care să aibă disponibilitatea de a li se preda sau de a se preda în mâinile cuiva.De pildă, tu ai avenit aici în urma acelui anunț care fusese scris special pentru tine : Profesor de culoare, estompez culorile prea puternice dăunând grav perspectivei sau redau culoarea celor decolorate de prea mult uz sau abandonare . Posed cele mai moderne tehnici de incizare ale culorii care nu lasă cicatrici vizibile .Efectuez transplanturi de roz, alb, albastru sau alte culori aflate pe cale de dispariție. Va rog să vă programați din timp, nu se admite anularea rezervărilor.

De câtva timp observai cum toate lucrurile din jurul tău începeau să-ți piardă culoarea alunecând încet-încet spre gri sau confundându-se unele cu altele ca în pictura aceea pe care învățai să o realizezi în clasa I la școală suprapunând cele două jumătăți ale unei foi de desen pe care ai aruncat la întâmplare și cu inconștiență viermișori colorați din tuburile de acuarele recent achiziționate de mama pentru prima zi de școală. Le suprapui curioasă despre ce se poate întâmpla și constați că îți iese un fluture minunat cu asemenea culori pe care nu l-ai văzut niciodată dar care te umple de mândrie pe tine și pe cei din jurul tău care te și văd déjà un artist de talia lui Dali.De data asta nu știi cine s-a jucat cu culorile din viața ta, le-a suprapus și ceea ce a rezultat nu a mai fost un fluture inofensiv ci un monstru cromatic devorându-ți liniștea și hrănindu-se cu puținele rezerve de culoare din trecutul tău. Ajunseseși la limită, nu mai aveai nimic de dat, riscai să devii în curând o pată gri pe un asfalt traversat de sute de existențe colorate, nu se știe cum și de cine.

Verifici încă o dată numărul blocului, scara, apartamentul.Da, aceasta trebuie să fie….Pui mâna pe clanță și e ca și cum ai fi obținut o victorie  asupra  acelor bătrâni de pază la intrarea în bloc.În pofida lor, reușești să intri în scara blocului.Ca în orice scară de bloc, afișe ale unor specatcole vechi, noi, pliante, teancuri de reviste promoționale atât de vechi de parcă ai fi intrat din greșeală într-un anticariat.Aștepți ca din spatele teancurilor de fotografii îngălbenite să-și facă apariția un anticar uitat de timp să-ți propună un afiș cu Maria Tănase sau Zavaidoc la un spectacol care are loc diseară.Oare blocul acesta nu are un administrator sau o femeie de serviciu care să mai facă pe aici un pic de curățenie ?Nu de alta, dar orice client al profesorilor din bloc, ar fi alungat de această primire.Dar tu ești atât de hotărâta să nu renunți încât treci peste această anicameră ciudată și vrei să urci.Ciudat !Acolo unde ar fi trebuit să se afle scara, privirea se împiedică de o mulțime de plante, suspendate, sau în ghivece, plante uriașe cu frunze care te ating ca o mângâiere, intens colorate, cu nuanțe de verde diferite, de la un verde crud, primăvăratic la un verde intens, din miez de vară sau un verde alunecând spre cafeniul tomnatic, plante vii, acoperite de flori atât de viu colorate âncât simți că privirea ta care a început să uite cum arată culorile, se simte agresată și nu mai poate suporta atâta strălucire cromatică. Cu teamă, te apleci să-ți ferești privirea de atacul culorilor și dintr-o dată, îl simți :parfumul !Da !E chiar parfumul de a cărui existență uitaseși de mult dar a cărui nostalgie te însoțea pretutindeni. Parfumul acela vechi al primei cutii de culori primite cadou cu care pictai acei fluturi ce te făceau sa pari genială în ochii celor din jur !Sau parfumul primei rochii de bal, confecționate dint-o maramă aurie , de borangic din lada de zestre a bunicii, cu miros de levănțică și alte arome misterioase necunoscute !Sau parfumul unor buze strivite între dinți, parfumul sângelui rămas apoi în colțul gurii ca  petală de garoafă roșie !Atâtea parfumuri care se asociază cu o lumină intensă care face ca toate lucrurile să capete contururi stralucitoare de cerc aprins prin care trebuie să sari spre a ajunge dincolo.Nu știi unde. Ajungi în mijlocul unei camere în care lumina e atât de intensă încât ai aimpresia că ești în interiorul unui fruct portocaliu, nepământean , sau poate în interiorul unei nave cosmice înaintând insesizabil printre sori luminoși care își revarsă lumina printre hublourile uriașe ale acestui spațiu primitor cum nu ți-ai imaginat vreodată că poate exista. În camera sau mai degrabă ceea ce pare a fi o cameră sau un atelier vezi un grup de copilași în alb, așezați pe scaune sau în picioare la ceea ce pare a fi o lecție de pictură.Fiecare dintre ei are în mâna stângă o paletă încărcată de culori intense, vii, mișcându-se parcă pe paletă, zvâcnind nerăbdătoare să fie întinse pe un tablou, iar în mâna dreaptă țin două-trei pensule de mărime diferite încât nu știi cum de reușesc să efectueze în același timp atâtea lucruri : să stăpânească revolta culorilor de pe planșetă, nerăbdarea pensulelor și calmul pânzei albe de pe șevalet care așteaptă să fie acoperită de culori și forme.Copiii sunt îndrumați, desigur, nu poate fi decât profesoara de Culoare, o femeie tânără, iradiind din priviri căldură și blândețe, iertare și înțelegere, care se plimbă printre ei și le șoptește ceva la ureche.În mijlocul cercului format de acești copii stă Modelul.Spre ea se îndreaptă atenția și ochii tuturor.Nu e o femeie tânără, deși nu are riduri. Nu e o femeie fericită. Deși nu plânge. Nu e o femeie dezbrăcată deși hainele de pe ea și-au pierdut culoarea. E o femeie singură deși în jurul ei se află Profesoara de Culoare și copiii în alb.Stă acolo nemișcată, Femeia fără culoare, în timp ce pânzele copiilor se umplu de culoare.Din când în când, femeia  cea caldă se apropie și verifică munca micilor pictori.Mai adaugă o lumină, mai îndulcește o trăsătură, mai înlătură o umbră.Apoi se întoarce la locul ei, unde, în fața unui șevalet, colorează și ea chipul modelului, deși nu are nici culori, nici pensule.Ești fermecată de spectacolul la care asiști fără voie.Simți nevoia să pleci înainte de a fi observată.Nu înainte de a contempla câteva secunde chipul femeii care a început să prindă viață și culoare.Îți pare atât de cunoscută !Prietenoasă !O cunoști foarte bine pe femeia aceea din mijlocul cercului.Ai vrea să verifici căldura pielii și strălucirea din ochii ei.Întinzi mâinile spre a-i pipăi obrajii, ochii, buzele și înțelegi că tu ești femeia din mijlocul cercului….

Anunțuri

Despre Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Femeia din mijlocul cercului

  1. Pingback: Femeia din mijlocul cercului - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Pingback: Ascundeţi bebeluşii! «

  3. Maria Postu zice:

    Multumesc pentru semnalare.

    Apreciază

  4. Pingback: Sevrajul după… Facebook « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  5. tibi zice:

    Un text admirabil, care surprinde cu măiestrie o modalitate aflată la îndemîna oricui, de a transforma cenuşiul existenţei într-o explozie de lumini străucitoare care ne pot pigmenta viaţa în mod fericit.

    Apreciază

  6. Maria Postu zice:

    Fiecare cauta un mod de se implini, chiar daca asta nu duce automat la gasirea fericirii, dar cautarea in sine iti da sentimentul utilitatii tale.

    Apreciază

  7. tibi zice:

    Sau cum spunea Noica, fiecare dintre noi merge pe un drum, cu drum cu tot.

    Apreciază

  8. Maria Postu zice:

    Dar, cum spunea Sorescu, ne intrebam daca nu cumva am luat-o in directia gresita si celalalt ar fi fost drumul bun..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s