Amanari de wekeend

Incep saptamana cu speranta ca voi aduna destule frustrari, destule renuntari ca sa am cu ce umple sfarsitul de saptamana urmator.Traiesc in trecutul wekendului ce tocmai s-a incheiat, nemultumita, dezamagita ca aproape nimic din ce mi-am propus nu s-a realizat, si in viitorul celui ce va incepe peste cateva zile, in care sper ca voi recupera timpul pierdut, ca si cum ar exista undeva un Birou de wekeenduri pierdute unde poti primi inapoi gratuit tot ceea ce ai neglijat, uitat, abandonat, chiar daca uneori cea abandonata esti chiar tu. De parca as sari dintr-un wekeend in celalt ca un sportiv care traieste doar cand se antreneaza.Ma antrenez pentru un wekeend special, in care voi aduna, daca ar fi posibil, destule proiecte, voi darama destule obstacole, voi concentra in cateva ore energia si inspiratia care ma ocolesc in cursul saptamanii si intarzie sa apara in celelalte wekeenduri.De pilda, a merge la un spectacol de teatru a ajuns sa fie mai dificil decat a programa o excursie peste hotare, pe care desigur, nu o fac. A termina cartile incepute, a finaliza un proiect domestic sau spiritual, a te redescoperi pe tine sau pe cei din jur, nimic din toate astea nu se mai intampla.Merg ca un orb tinandu-se de o panglica periculos de subtire , fixata deasupra unei prapastii , pe acelasi drum, pana la serviciu si inapoi, imi golesc mintea de tot ceea ce inseamna (insemna) EU, adica vis, dorinta, speranta si imi cultiv doar naivitatea de a crede ca mai am o sansa.Sansa la ce?Astept un wekeend salvator, in care ea sa revina acasa.EA, cea in trupul careia locuiesc eu, o straina, o impostoare,  pe care n-o mai recunosc si care ma dezamageste cu tot ce face.Amana orice in speranta ca wekeendurile se vor apropia unele de altele, ca stelele unor zodii benefice,  si ii va fi mai usor sa le sorteze, selecteze, aranjeze continutul.Sunt acolo piesele unui puzzle pierdut candva si printre ele si cheia spre wekeendul perfect.

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Confesiunile unui scorpion și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Amanari de wekeend

  1. abisurile spune:

    De ce neaparat weekendul ? „Minuni” se intampla mai tot timpul . Te poti regasi cand iti e lumea mai draga , asa , dintr-o data si pe nepusa masa , o strafulgerare, o simtire, o constientizare abrupta dar salvatoare.

    Apreciază

  2. Maria Postu spune:

    Si mie mi se intamplau mai de mult.A te regasi e tot mai greu, cauzele sunt interioare si nu numai.Multumesc pentru lectura!

    Apreciază

  3. Nick spune:

    Buna! Imi place ceea ce am citit si vazut pe acest blog…superb, dar aceasta tristete de weekend parca nu da bine…te-am adaugat in blogroll, poate revii cu o alta fata, poate de regasesti intr-o alta lectura…O seara excelenta!

    Apreciază

  4. Maria Postu spune:

    Buna!Multumesc pentru lectura si apreciere.Am si articole mai optimiste, din alte perioade, mai roz.Te-am trecut la blogroll dar nu am reusit sa vad pe situl tau(care de altfel este foarte complex si cu o grafica atractiva), unde se afla blogrollul.Banner …din pacate ma descurc mai greu, dpdv tehnic, cu afisatul lui.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s