Recitalul (microroman in serial)-Prolog

Tanara fata cu copil pe tarmul marii-Pierre Auguste Renoir

-Haide, dă-mi copilul!…Acesta a fost ultimul alăptat…Şi două mâini puternice se întinseră spre ea şi îi desprinseră cu delicateţe ghemotocul înfăşurat în scutece.

-Dar mai am o săptămână până la facultate, aș mai putea sta cu ea!

Bărbatul aşeză cu grijă copilul în pătuţ şi cei doi ieşiră.

-Nu uita de angajament! Sper că ţi-ai făcut bagajele…Te rog să vii să semnezi  ultimele documente !

-Aş putea măcar să vin s-o văd in când în când?

-Nu ,Theea…Ştii foarte bine că nu poţi…Mai ai un an la facultate, apoi…repartiţia la noul loc de muncă… Parcă spuneai că pentru tine profesia e totul…

-Spuneam asta înainte de a o avea pe Clara…Priorităţile mele s-au schimbat…O voi lua imediat ce îmi primesc repartiţia.Atunci n-o să-mi mai pese ce gândesc oamenii despre o femeie singură cu un copil.Spune-le soţilor Manea că fetiţa e a  mea. Le voi răsplăti efortul de a o creşte un an şi jumătate… Şi discreţia.…accentuă tânăra fată îndreptânu-se spre taxiul ce avea s-o ducă la gară.

Bărbatul îi făcu un semn cu mâna şi apoi închise poarta.Din pragul uşii, cei doi soţi, îl priveau nerăbdători.

 

About Maria Postu

Nu-mi place ideea de a evada...E ca si cum ai smulge cu forta ceva care de fapt, iti apartine:LIBERTATEA cu care te-ai nascut si in care te vei intoarce...Si totusi, eroul meu preferat, de parca eu l-am nascut, este Papillon... Aici e o forma de libertate... evadare...un substitut, o libertate cu gust de gratii si catuse...ma veti gasi aici la orele de vizita indiferent ce semnalmente aveti...Nu e nevoie sa treceti pe la siturile de serviciu pentru a afla ce mi-as dori:pe voi venind la mine in vizita, sa cinam impreuna din cuvinte ca la un banchet infinit cu arome imprevizibile si inconfundabile, de negasit aiurea pe strada, la teatru, la opera sau oriunde in alta parte decat aici...Chiar daca nu ne putem privi in ochi, nu ne putem vedea gesturile, ne simtim pasii gandurilor, ne pipaim prin cuvinte mai mult decat am face-o vreodata in realitate...Ma puteti gasi undeva in secorul 2, la CNB George Cosbuc, Bucuresti.....Micul mister a cazut sau e mai tentant?Mi-ar placea sa cred ca da...suntem toti in spatele unor ferestre (Asa se numea cea de-a patra carte a mea de versuri, publicata in 2007.."DIN SPATELE FERESTREI"...O mai puteti gasi, daca va grabiti, la libraria Muzeului LIteraturii Roamane...Acolo veti gasi ce nu v-am spus eu acum, despre mine...Va astept...
Acest articol a fost publicat în Proza scurta și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s