Recitalul -Cap II

Cap.II

 Clarei îi era foarte teamă ca o va dezamăgi pe Anatheea. Și fusese atât de bună cu ea într-o vreme când  ea nu știa cum ajunsese aici, pe treptele acestui local unde atît de ușor ar fi putut fi confundată  cu o cerșetoare, cu o femeie ușoară…Nu-și amintea dacă o  adusese cineva sau dacă fugise de undeva .Era o dimineață rece de toamna pe care ea o petrecuse  hoinărind pe străzi, hrănindu-se din gunoaie și din ce primea fără să cerșească.Sosirea frigului o luase pe nepregătite.Era poate prima  ei toamnă pe care o petrecea departe de siguranța unui adăpost  familiar .Încă nu-și amintea unde-și petrecuse cele peste 20 de anotimpuri ale vieții. Nu știa nici dacă Clara este numele ei adevărat.Theea, femeia care o văzuse pe scări și o primise la ea, i-a  spus că îi amintește de cineva drag, pe care l-a pierdut de mult.Un copil ?O soră ?Nu știa, Theea nu i se confesase. Știa doar că în dimineața aceea de octombrie, zi care  devenise a doua ei zi de naștere, a renăscut.Theea a primit-o în restaurant, i-a oferit  o cameră deși de multe ori petrecea nopțile la ea, încercând să–i înlăture ceața din memorie. Da, necunoscuta nu uitase să vorbească, se xprima  îngrijit, fără nici un accent regional, ceea ce, spunea Theea, însemna că fusese educată cu grijă, de o familie iubitoare.Avea un vocabular bogat, pe care Theea i-l testa provocând-o să povestească despre  ce i se întâmplă ziua, ce oameni întâlnește, dacă cineva dintre ei îi trezește vreo amintire.

-Clara,  ai mai fost pe aici ?Văd că ai reținut foarte ușor numele străzilor pe care treci…

-Nu știu, totul e ca într-un vis…Am amintiri vagi care se accentuează o dată cu trecerea timpului.

 -În ce oraș suntem acum, Clara ?

-În P., normal…Și zâmbea uimită de naivitatea întrebării.

Theea îi câștigase încrederea și dragostea.Dar acum?Ce urmărea cu ea? Îi era teamă, de parcă altcineva, altă dată, s-ar fi folosit de dragostea ei spre a-i provoca o rană de nevindecat.Uneori, în casa Theei se produceau mici evenimente mondene la care asista și Clara.

-Theea, tu-ți aduci personalul de la restaurant acasă? îi spuneau prietenele uimite de ciudatul musafir al doamnei Theea,  cunoscută de toti ca o femeie care iubește izolarea.

-Dar nu face parte din personal! E fiica unei prietene, petrece câtva timp la mine…mințea Teea.

Nu participa la conversație dar zecile de discuții ale unor femei trecute de prima tinerețe, îi erodau memoria scoțând la iveală crâmpeie, fragmente din alte seri, alte discuții, alte fețe care discutau, discuții la care participase  și ea. Era curioasă de ce la aceste seri nu participau și bărbați. În afară de Horațiu, bărbatul de la Restaurant, care venea uneori pe aici, fără să-și petreacă însă noaptea, nici un alt bărbat nu călca prin casă.

 La sfârșitul lui octombrie, Anatheea își invitase ca de obicei prietenele la ea. Era seara de Halowen și Clara fu mirată să vadă că femeile se costumaseră altfel decât de obicei plănuind să plece mai târziu să petreacă seara aceasta…

(va urma)