Intr-o buna zi voi râde de toate acestea: de felul în care încercam sa par alta si nu aveam curaj sa fiu eu însămi, de teamă că voi şoca prea mult, de felul în care mă minţeam zi de zi că am motive să continui jocul, de felul în care păşeam pe trepte alunecoase în căutarea mereu a unui punct de spirjin exterior, sperând că poate următoarea nu se va prăbuşi cu mine, voi râde de tot ce-am lăsat în urmă ca de o rochie demodată, ce mă făcea să par de altă vârstă, voi râde de tot ceea ce credeam cândva sau poate cred acum, căci acest prezent încă nu a devenit trecut, că mă poate face fericită, voi privi cu alţi ochi zecile de motive care mă întristau şi cele câteva care mă bucurau…Într-o bună zi mă voi ridica de pe şinele tristeţii pe care am zăcut ani în şir sperând că măcar în moarte mă voi întâlni cu trenul vieţii mele şi voi spune că, dacă aş fi mers în întâmpinarea trenului, poate l-aş fi întâlnit în această viaţă. Dar când crezi cu toată fiinţa ta că ai greşit secolul şi planeta, este posibil ca nimic din ceea ce gândeşti să nu se materialezeze, nici măcar într- carte de succes.Într-o bună zi mă voi privi în oglindă fără obsesia ridurilor şi a firelor albe, ci îmi voi număra doar amintirile şi le voi retrăi pe cele frumoase, uitându-le pe celelalte ca pe nişte bagaje pe care le-am cărat inutil căci, credeţi-mă, nu există second hand pentru amintiri şi nici centre de reciclare sau refolosire a acestora. Sunt ale tale şi chiar dacă, întâmplător, în ele apar şi alţii, ei şi-au luat doza lor de viaţă din ele lăsându-ţi ţie doar doza de moarte.Într-o bună zi voi înceta să mai caut . Şi asta ,sigur, nu va însemna că am găsit acel lucru, acea stare, acea persoană pe careo căutam:va însemna pur şi simplu că am obosit, că m-am resemnat, că am înţeles că importantă nu e găsirea, realizarea dorinţei ci doar căutarea. Aşa scrie în toate cărţile bune.dar eu nu cred asta. Mai importantă e reușita, împlinirea, indiferent că ai căutat doar câteva clipe din viaţă sau câteva decenii. Şi uneori, la ce-ţi serveşte să găseşti acelceva…intraductibil în cuvinte şi sunete, dacă nu mai ai timp să te bucuri de el?Într-o bună zi voi privi cu detaşare la propriul meu trecut ca la o carte pe care am parcurs-o în fugă sperând că voi avea timp să o retrăiesc pe îndelete: da, dar doar rememorând. O voi privi pe eroina cărţii cu condescendenţă, chiar cu uşor dispreţ şi îmi voi permite să-i dau lecţii, chiar dacă ele sunt inutile şi penibile. Poate totuşi, cineva le va citi şi va învăţa ceva din ele!Voi regreta că nu le-a scris altcineva, înaintea mea, voi regreta că nu le-am citit şi eu şi că am ratat şansa de a-mi fi schimbat destinul…Dar daca e nepermis ca alţii să greşească aidoma nouă, de ce nu ne-am strădui, măcar de la înălţimea senectuţii viitoare, cei care vom avea norocul sau nenorocul să ne bucurăm(sau să ne întristăm de ea) să le oferim sfaturi de viaţa celor mai tineri? Că nu le vor urma, e sigur, dar cel puţin, vom avea sentimentul că le suntem utili urmaşilor si altfel decât financiar.Într-o bună zi nu mă va mai durea timpul şi nu voi mai încerca să-i atenuez urmele pe suflet cu pansamente efemere…Am învăţat sau voi fi învăţat între timp să mă protejez, să mă acopăr cu armuri sclipitoare şi pânze opace ca o mumie despre care nu veţi mai şti nimic decât atunci când trupul se va fi resorbit total în pânzele şi parfumurile ce-i grăbeau descompunerea.Ziua aceea poate veni oricând, mâine, peste cinci ani, peste zece…Mă tem de ea şi ştiu că nu este a mea: e a celor care spun că nu e bine să te risipeşti, că e inutil să suferi, că e nociv să -ţi rupi sufletul şi să-l arunci în cele patru puncte cardinale la fiecare răsărit iar seara la apus, să-l primeşti înapoi ferfeniţă, să-l refaci noaptea şi a doua zi să-l arunci din nou într-un tsunami distrugător, doar ca să-i verifici caratele.Într-o bună zi mă voi întâlni pe aleile timpului cu o străină care seamănă cu mine sau cu tine și mă îndoiesc că voi avea puterea să o salut. Dacă totuși o voi face, îi voi reproșa că s-a încrezut prea mult în puterea memoriei și că a aruncat prea multe la recycle bin crezând că nu mai are nevoie de nimic din trecut și că într-adevăr, după cum spune o fostă mare supraviețuitoare Non, rien de rien, non, je ne regrette rien.Așa să fie?Dar cocorii unde se duc când se duc?Dar amintirile unde se duc când se duc? E chiar așa nociv să trăiești cu cadavrul lor îngropat în tine străduintu-te zi de zi să le dai viață, să te agăți de ele ca de niște prietene care nu te pot trăda? Timpul te vindecă de toate, inclusiv de viață.Am contactat fiecare această boală de a cărei povară dulce devenim conștienți fiecare în alte momente.Unii ne vindecăm repede de ea, presupune concentrare, dăruire, pasiune, flacără, alții…nu reușim și ne este jenă să ne purtăm infirmitatea de a mai avea viață în noi, la lavalieră.Într-o bună zi, voi râde cu tot sufletul rămas intact și cu toate amintirile rămase vii, bagaje desuete care îmi vor îngreuna trecerea dincolo…Dar până atunci mai am timp….De aceea le voi lăsa aici, semne ale incertei mele reîntoarceri…
Arhive
- iulie 2022 (1)
- iunie 2022 (3)
- februarie 2022 (1)
- ianuarie 2022 (1)
- decembrie 2021 (3)
- octombrie 2021 (1)
- septembrie 2021 (2)
- iunie 2021 (1)
- mai 2021 (1)
- ianuarie 2021 (3)
- decembrie 2020 (4)
- noiembrie 2020 (4)
- octombrie 2020 (9)
- iulie 2020 (5)
- iunie 2020 (2)
- mai 2020 (1)
- aprilie 2020 (1)
- ianuarie 2020 (2)
- decembrie 2019 (2)
- noiembrie 2019 (4)
- octombrie 2019 (2)
- septembrie 2019 (6)
- august 2019 (1)
- iulie 2019 (3)
- iunie 2019 (1)
- aprilie 2019 (2)
- martie 2019 (1)
- decembrie 2018 (1)
- septembrie 2018 (3)
- august 2018 (2)
- iulie 2018 (2)
- iunie 2018 (2)
- martie 2018 (1)
- februarie 2018 (1)
- ianuarie 2018 (1)
- decembrie 2017 (2)
- iunie 2017 (1)
- iunie 2016 (1)
- iunie 2015 (1)
- ianuarie 2015 (2)
- decembrie 2014 (1)
- iulie 2014 (1)
- mai 2014 (2)
- aprilie 2014 (2)
- martie 2014 (1)
- octombrie 2012 (4)
- septembrie 2012 (8)
- august 2012 (1)
- iulie 2012 (16)
- iunie 2012 (7)
- mai 2012 (7)
- aprilie 2012 (8)
- martie 2012 (6)
- februarie 2012 (11)
- ianuarie 2012 (9)
- decembrie 2011 (9)
- noiembrie 2011 (5)
- octombrie 2011 (5)
- septembrie 2011 (13)
- august 2011 (9)
- iulie 2011 (11)
- iunie 2011 (8)
- mai 2011 (9)
- aprilie 2011 (4)
- martie 2011 (12)
- februarie 2011 (8)
- ianuarie 2011 (8)
- decembrie 2010 (3)
- noiembrie 2010 (1)
- octombrie 2010 (16)
- septembrie 2010 (18)
- august 2010 (16)
- iulie 2010 (9)
- iunie 2010 (6)
- mai 2010 (10)
- aprilie 2010 (13)
- martie 2010 (10)
- februarie 2010 (7)
- ianuarie 2010 (6)
- decembrie 2009 (23)
- noiembrie 2009 (25)
- octombrie 2009 (21)
- septembrie 2009 (14)
- august 2009 (6)
- iulie 2009 (5)
- iunie 2009 (13)
- mai 2009 (16)
- aprilie 2009 (14)
- martie 2009 (14)
- februarie 2009 (10)
- ianuarie 2009 (9)
- decembrie 2008 (3)
Comentarii recente
Maria Postu la NUME care nu iti mai spun… Maria Postu la Batranii si marea… lumeanoastramagica la Invitație Poezie~Proză la Premiile filialei POEZIE Bucur… Maria Postu la Premiile filialei POEZIE Bucur… Pagini
Minunata confesiune… Mulțumesc ca ați revenit! Mi-era dor de sinceritatea dvs, de icurajul Dvs de a arată ceea ce mulți nici nu văd, sau ignora din propriul sine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Foarte frumos
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază