Ceai din frunza de gutui

Reteta de ceai?Nuuuu!Solutie impotriva tristetii?Nici macar…Leac impotriva trecerii timpului?…S-ar putea…

„În toamna asta nu am avut timp să admir cum se coc gutuile.De fapt nu mai am timp de foarte multi ani.Timpul meu s-a oprit parcă în loc atunci când m-am mutat definitiv în oraş. Acest „definitiv” este foarte diferit pentru fiecare om.Poate însemna câteva luni, cîţiva ani, o viaţă…Eu eram obişnuită să observ toate lucrurile cum răsar, cresc, inverzesc, înfloresc, împrăştie parfumul până aici în amintirea mea şi nu mor niciodată pentru că eu am mare grijă de livezile mele, de lanurile mele, de păşunile mele pe care îmi pasc visele.Am atîtea proprietăţi ilicite că încă mă mir că nu mă obligă nimeni să plătesc impozite şi să completez mereu hârtii, dări de seamă, rapoarte, scheme cu toate tranzacţiile pe care le efectuez la adăpostul nopţilor mele albe.De exemplu, ce uimită am fost să constat cum au crescut la această bursă clandestină acţiunile pe care le deţineam asupra trecutului meu!Cu cât trece timpul, ele devin mai valoroase, mă îmbogăţesc tot mai mult, doar din dividende, că dacă aş vrea, mi-aş putea petrece toate wekendurile şi vacanţele în Tenerife, Tahiti,Maldive sau în alte locuri unde nu speram vreodată să ajung. Se vând bine proprietăţile virgine.Exploratori experimentaţi, care au traversat cu bine toate crizele planetei caută terenuri virgine unde să întemeieze oraşe onirice şi să ofere distracţii  onirice, unor persoane reale care sunt în căutarea unui alt tip de distracţie.Nu m-au convins să le cedez nimic din proprietăţile mele.Sunt mândră că le posed sau să mă las voluptuos posedată de ele.În fiecare noapte le descopăr alte striaţii, nuanţe , coridoare, ferestre, poduri şi cascade care îmi scăpaseră la ultimul recensământ al amintirilor. Mereu mă tem să nu le pierd, să nu-mi dispară pe străzi periferice, rău famate, căzute în capcana altor amintiri abia înmugurite.Şi de câte ori le fac recensământul descopar că ele s-au înmulţit, ilegal, fără voia mea, şi au atras în  mreaja lor alte amintiri pe care nu ştiam că le mai am.De pildă, aceea a frunzelor de gutui din care o mână grijulie alegea pe cele mai arămii, mai galbene, mai transparente, care refuzau să cadă de pe ramuri.Le împletea pe  un fir subţire de aţă, le agăţa apoi într-o cămară plină de aromele altor flori uscate, plante din grădina mea fermecată .Apoi aşteptam împreună să sorbim privind prin geamul aburit de respiraţiile noastre şi de aburul ceştilor de ceai din frunze de gutui, prima zăpadă.Daca ea nu va cădea, frunzele mele de gutui, culese şi agăţate într-o cămară cu amintiri, nu-şi vor mai dărui niciodată parfumul unor ceşti de ceai şi aroma buzelor mele cărora nici un alt gust de ceai savant prelucrat în laboratoare de renume mondial, nu le alină dorul de copilărie.”

L-am recitit si nu am schimbat nici macar o vrigula…As putea oare schimba ceva din trecutul meu daca as putea?Nu, de teama ca acea schimbare sa nu  ma duca spre o fundatura mai mare.Asa ca ne consolam cu ceai de frunze de gutui, in loc de.