Michelangelo -Judecata de Apoi
Cand intri, fără să fi sunat (ai uitat telefonul, nr, ţi s-au terminat minutele, ti-ai pierdut memoria), şi totuşi, ai venit, deşi pe invitaţie era trecută o altă dată, un alt loc, o altă ora, alte nume de gazde, musafiri, eveniment…Şi totuşi intri, cu ţinuta inadecvată, cu un surâs nepotrivit, cu un cadou desuet, cu o mină…distrată sau ipocrită, când intri, crezând că recunoşti pe cineva şi îi saluţi apoi fericit, pe toţi ca pe nişte vechi amici, foşti vecini, viitori amici, viitori fosti prieteni, ei bine…când intri, dacă reuşeşti să intri în această realitate care nu te-a chemat, sau a uitat, sau ţi-a anulat sau amanat invitaţia, cand ai reuşit, cu toate acestea să intri, undeva…chiar şi aici, pe pagina mea…spune Buna ziua!
La plecare, nu e nevoie să stingi lumina, nu e necesar să trezeşti vecinii neinvitaţi sau alungaţi sau cărora nu li se deschide uşa din varii motive.Cînd iesi, pe scări, pe geam, pe acoperiş, pe ieşirea de urgenţă, pe vizor, pe gaura cheii, prin urechea stângă, prin gura de aerisire, când pleci, dacă reuşeşti să te smulgi tentaţiei de a mai rămâne, şi totuşi, e nevoie să pleci, se impune sa lasi locul altora, care asteapta la rand sau au fost demult uitati, ei bine: nu stinge lumina, nu fura intrerupatoarele, nu sparge neoanele, nu mazgali peretii, nu otravi fantanile şi lasă fructele si semintele la locul lor. Le vor fi de folos şi altora.
Poezie si proza online- WordPress Page 
Buna seara Maria,
Imi pare bine ca te-ai intors acasa, si ca ti-ai reconstruit acel unic ceva, ce te tine ancorata de acest ponton plutitor. Cred in politete: Cand aveam onoarea de a fi ingaduit sa imprumut o carte sau un disc de la un bun prieten, eram foarte atent sa intorc acel dar nepretuit, daca se putea intr-o forma mai buna decat atunci cand il imprumutasem, si cu un gest de apreciere. Trebuie sa semnezi cartea de oaspeti, trebuie sa incerci sa intelegi, sa deschizi usa numai atat cat ai nevoie, fara sa darami statueta asezata chiar langa usa…nu, nu este o scrumiera, de fapt semnul e clar: „Interdit a fumer”, si desigur ca este bine sa foloseste presul de la usa, si in caz ca vizitezi un asezamant japonez… pantofii trebuie sa ramana la usa. Dar divaghez aici, ma entuziasmes cu o noua si adanca intelegere a respectului ce il datoram unul altuia, chiar si unui om de zapada pe care nu am ajutat sa fie construit. Si desigur, ca acolo, unde nu par sa existe reguli, ele trebuie sa fie instituite, e politicos…respectuos…civilizat…omeneste.
Seara buna Maria, Sant bucuros ca ai revenit.
George, Downey California,
where right now we got the heat wave that meltede all the snow men in sight. (ou sont les neiges d’antant?)
ApreciazăApreciază
Buna seara, George!Da, m-am intors, nu stiu daca e cea mai buna masura de protectie.Politete, poate e un cuvant prea sarac, ma gandeam la tot ce inseamna viata si respect, chiar ceea ce mi s-a intamplat mie, furtul unor titluri, pe de-a-ntregul mi-a sugerat acest articol, necesitatea de a fi politicos oriunde, mai ales intr-un loc virtual.Sau poate ca m-am gandit la acea scurta vizita pe care o facem toti aici, numita simplu:VIATA!
ApreciazăApreciază
Buna Ziua Maria,
Si multumesc pentru cuvintele sincere pe care le citesc in raspunsul tau. Asa cum prea bine stii: tot ce ni se intampla in viata are o parte pozitiva, care de cele mai multe ori sta ascunsa, deabia asteptand sa fie descoperita. Cred ca vei gasi, curand, cat de creativa a fost, experienta, neplacuta, prin care ai trecut: eseul tau, asa cum am ghicit, si mi-ai confirmat, este desa un pas in directia pe care o apuca din nou creativitatea ta netarmurita.
Ca admirator al creativitatii tale, sant, asa cum am spus fericit: Binele a supravietuit inca o data…Viata poate continua, stricaciunea se poate drege.
E asa ce cald aici, cred ca am sa mut in…Frigider.
Ziua buna Maria,
George.
ApreciazăApreciază
Buna dimineata, multumesc pentru incurajarile tale indepartate, pentru mesaje si caldura…Se simte si aici…Binele de care vorbesti a supravietuit in conditiile in care are cineva nevoie de el.Altfel ce valoare are un diamant de a carui stralucire nu se bucura nimeni?Ma tot intreb oare ce inseamna sa fii departe, si totusi, aproape, asa cum spuneam eu intr-o povestire de/a mae al carei titlu mi-a fost si el furat?Mi- ar placea sa ma aflu in „frigider”.
ApreciazăApreciază
o invitaţie subtilă la bunul simţ, la cei 7 ani de-acasă, la însuşirea codului bunelor maniere.
eu spun: bună ziua, draga mea. promit să nu sparg nimic, doar tăcerea dintre noi două, când se mai aşterne, câteodată, ea însăşi neinvitată.
ca praful…
mă bucur că ai revenit.
eu chiar azi te-am adăugat pe yahoo mess. poate când ai timp, vorbim.
o zi excelentă!
Ottilia
ApreciazăApreciază
Bine ai venit.Imi cer scuze pentru tacerea mea…neasteptata.Uneori e nevoie sa ne reculegem si sa incercam sa ne detasam de ce este in jur.Poate e necesar, poate ne face mai mult rau asculatarea vocilor interioare.
ApreciazăApreciază
Pingback: GEAMANTANUL (9) «
Pingback: Cronică de carte Romanul unei familii gorjene, în interpretarea lui Constantin Stănoiu | Blogul lui Nea Costache
Multumesc frumos.Astept cu nerabdare sa citesc ce s-a mai intamplat cu personajele tale cat timp am lipsit eu.
ApreciazăApreciază
Felicitari!Minunate cuvinte care onoreaza si obliga la alte carti pe care sigur le aveti in plan!
ApreciazăApreciază