Ana Blandiana, de la poezia purităţii spre poezia marilor nelinişti

 

 

 

 

“Literatura nu puteam s-o cuceresc pentru ca ma aflam inlauntrul ei”,marturiseste  Ana Blandiana in”Autoportret cu palimpsest”(1).

Dar care era starea literaturii romane in deceniul 6?Vremurile atunci ca si acum erau putin favorabile pentru poezie.Infatisarea poetica a acestui deceniu era particulara,”greu de asemuit si in orice caz ,rareori analoga,in formele ei de relief configuratiei spatiului literar european”.(2)Incepand cu 1954 cand Nicolae Labis debuteaza cu volumul “Primele iubiri”,se poate vorbi de acum incolo de intoarcerea la lirism.

Din punct de vedere politic se remarca anumite “deschideri tactice” observa E.Negrici(3)vizibile si in cadrul restrans al subsistemului literar.Prin tezele din aprilie 1964,literatura scrisa in deceniul 5 a inceput sa para usor ridicola ,chiar oribila.Incurajate de aceste deschideri poezia si proza reiau anumite traditii ale literaturii interbelice sau fac propriile experiente care se vor dovedi benefice pentru istoria noastra literara.

In acest climat paseste “valsand”(4)Ana Blandiana cu primul ei volum Persoana intaia plural”, titlu care voia sa sugereze identificarea eului poetic cu destinul colectiv.Ceea ce a placut de la inceput cititorilor si criticii a fost nota delicat senzoriala a poeziei in ciuda ideii eronate ca lirica feminina n-ar avea idei.”Prin debutul sau alaturi de cel ce avea sa devina un mare poet_Ioan Alexandru_,Ana Blandiana a contribuit la schimbarea universului liric sablonizat de catre debutantii anilor 60.”(5).Si Alexandru Piru remarca faptul ca “Inca de la inceput s-a putut observa prezenta unui temperament artistic autentic ,capabil sa exprime fiorul contactului cu lumea ,misterul existential.Originala era in primul rand afirmarea unei noi etici ,intemeiata pe o demna constiinta a puritatii”(6).De retinut aici poemul “Descantec de ploaie “care aducea senzatii voluptuoase de contopire cu elementele naturii,de tumult tineresc, de adevarata criza a varstei cand orice fata vrea sa devina “cea mai frumoasa femeie”(Ana Blandiana opera cit.)Ploaia devine o adevarata metafora a varstelor, a tineretii dar si a maturitatii:”ploile dezlantuite femei”.,metafora ce va fi reluata si in alte poeme”Dans in ploaie”.

Intre acest prim volum si volumul urmator “Calcaiul vulnerabil”(1966) se petrec schimbari importante in biografia poetei care o vor marca total si definitiv ,cea mai importanta fiind moartea tatalui.Lirismul debordant din primul volum se cenzureaza vizibil acum.Versificand patetic obsesia unui absolut al puritatii,vazut ca o conditie paradisiaca pierduta prin nastere(“Intoleranta”,”Ora spitalelor”,”Carantina”) sau afectand o criza a limbajului cu ecouri din Blaga si I.Barbu(“Darul”,”Unde-I mandria”),Ana Blandiana isi dezvolta poemele din nucleele unor metafore aproape alegorice.

Poezia acestui volum se contamineaza de mari nelinisti existentiale,de tristete si poeta nu le mai ignora cu inocenta din primul volum.Viata ,cerul ,arborii,toate sunt rodul cuvintelor,poeta este marcata de un destin tragic.”Tot ce ating se preface-n cuvinte

Ca-n legenda regelui Midas”(Ana Blandiana-op.cit.)

“Ora spitalelor”,”Eclipsa”,”Restul pe masa “dezvaluie o Ana Blandiana grava,identificandu-se nu cu partea insorita a umanitatii,ci cu zonele tenebroase,necunoscute ale acesteia.Lirismul Anei Blandiana este aici mai unitar si se deschide spre cateva din motivele marii poezii:cuvantul mistifricator si fatal ,poezia,radicalitatea morala(etica poeziei si etica existentei din afara poeziei) si sub influenta lui Blaga ,sentimentul de inserare in lume(revelatia mortii).

Ipostazele eului poetic blandian sunt multiple oferind interesante posibilitati de descifrare sensurilor existentiale.Poeta este si Orfeu dar si Euridice,e si fiul ratacitor plecat nu se stie de unde si cand,sau chiar mai mult ,este acel spirit superior ce protejeaza diferite ipostaze ale vietii.Demna de retinut este si acea “Elegie de dimineata “in care eul poetic blandian se identifica cu cel ce aduce oamenilor odata cu ninsoarea, puritatea.Poetii sunt cei ce salveaza rezervele de puritate in lume,candoarea,visul ,dar oamenii nu (mai) sunt pregatiti sa le primeasca.

“La inceput fagaduisem sa tac,dar apoi,dimineata,

V-am vazut aparand cu cenusa in porti,

Semanand cum se seamana graul,cenusa,

Si n-am mai putut,si-am strigat:Ce faceti?Ce faceti?

Pentru voi am nins toata noaptea deasupra orasului,

Pentru voi am albit toata noaptea:o,daca

Ati pricepe ce greu e sa ningi!”7Ana Blandiana,op.cit.

Daca s-ar fi oprit doar la aceste doua volume,lirica romaneasca ar fi fost mai saraca:ar fi fost o promisiune neimplinita.

TRIMITERI BIBLIOGRAFICE

1 Autoportret cu palimpsest,Ana Blandiana,Ed.Eminescu,pag.9,1996

2Eugen Negrici-Figura spiritului creator,ed,Cartea Romaneasca,1978,pag.138

3.Eugen Negrici,Romania Literara,i994

4.Eugen Simion,Scriitori romani de azi,vol.4,editura Cartea romaneasca,1989

5.Marin Mincu,Poezie si generatie,pag.60

6.Alexandru Piru,Poezia romaneasca contemporana,ed.Eminescu,1975.