„The Rite” cu Anthony Hopkins

Regia:Mikael Hafstrom.

În distribuţie, Anthony Hopkins, Colin O Donoghue, productie SUA 2011

Nu ştiu dacă observaţiade  la începutul unui film că acesta este inspirat din fapte reale, aşa cum am fost anunţaţi încă dinainte ca acţiunea acestui  film să înceapă să se deruleze, e de natură să te atragă sau dimpotrivă, să te facă să renunţi la a mai vedea filmul.Dar există oare filme care să nu fie inspirate din fapte reale?Nu cred, aşa că am decis să urmăresc pelicula despre care auzisem păreri diverse, de la indiferenta,  pana la entuziasm si admiratie in fata noutatii nu a subiectului ci a modului cum acesta este tratat. Filmul are elemente comune cu mai vechiul film Exorcistul din 1973 considerat cel mai terifiant film din toate timpurile dar pe care, recunosc, nu l-am vazut încă.

Imagine preluata de aici:

În Exorcistul , film bazat şi el pe un caz real de posedare, este prezentată povestea unei fete care prezintă simptome ciudate de levitaţie şi putere ciudată, fiind dusă de mama ei la un preot care bănuieşte că fata este posedată şi încearcă să înlăture spiritul care o  subjugă.

The Rite este mai mult decât un film despre exorcizare ci mai mult un film despre destin, vocaţie, autocunoaştere. Tânărul preot, interpretat de actorul Colin O Donoghue se îndoieşte de vocaţia sa religioasă şi la sugestia unuia din profesorii săi pleca la un fel de specializare în Italia unde îl cunoaşte pe părintele Lucas, cunoscut pentru exorcizările de succes pe care le face.În magistrala interpretare a lui Anthony Hopkins, preotul, al cărui model real a fost părintele garz Thomas, dobândeşte o fascinaţie şi o putere de a hipnotiza spectatorul pe care nu ştiu dacă un alt actor ar fi reuşit.De menţionat că actorul Anthony Hopkins a mai interpretat personaje cu puteri oculte în filmul horror Dracula realizat de Francis Copolla în 19992.Nu am citit cartea lui  Matt Baglio, The Making of a Modern Exorcist despre viaţa acestui preot,  care a stat la baza filmului, ca să pot face o comparaţie între carte şi film, aşa cum doreşte pe blogul său Şerban Tomşa dar sunt convinsă că filmul are destule merite, în primul râ’nd prin viziunea conferită acestuia de distribuţie..De fapt, filmul tratează relaţia maestru-discipol într-un mod uşor non-conformist.Discipolul se apără cu putere de învăţătura maestrului său, îl respinge prin scepticism şi neîncedere şi asistă parcă împotriva voinţei sale la modelele de exorcizuare pe care Părintele Luca i le oferă.

Regizorul filmului a primit consiliere de la însuşi preotul care a inspirat personajul principal, acesta considerând că filmul nu este o poveste înfricoşătoare ci interesantă.dacă în prima parte , când Mickael Kovak asistă la ciudatele metode care pot înfricoşa un public neobişnuit cu acest gen de filme, în adoua parte, personal, am fost mult mai interesată de derularea acţiunii şi de transformările personajeleor cînd Răul pare că a luat locul Binelui iar tânărul preot este într-un fel somat să aleagă de partea cui este:a Bineşui sau a Răului care pare că l-a acaparat până şi pe cel mai înverşunat advaaasr al său, Fratele Lucas.La început, neîncrezător în puterile sale şi în capacitatea de a-l salva pe Părintele Lucas, pentru ca, după câteva momente de incertitudine, de suspans, când spectatorul ar putea cădea în greşeala de a crede că exorcizarea şi lecţiile primite au eşuat, tânărul acţionează  conform  credinţei şi metodelor la care asistase şi reuşeşte să-şi salveze maestrul.

Filmul se salvează de  căderea în banalitate şi lipsă de originalitate prin interpretarea magistrală a lui Anthony Hopkins dar îi dă o şansă şi tânărului actor  Colin O’Donoghue, aflat la primul său rol important de care se achită destul de bine.